caricare
v.tr.
-
carregâ [kareˈɡaː]
Esprescioin commun
- caricare l’orologio
dâ a còrda a-o releuio
Coniugaçioin
carregâ
Part. pass. carregou
Ger. carregando
Ind.
Pres.
- mi carrego
- ti ti carreghi
- lê o/a carrega
- niatri carreghemmo
- viatri carregæ
- lô carregan
Impf.
- mi carregava
- ti ti carregavi
- lê o/a carregava
- niatri carregavimo
- viatri carregavi
- lô carregavan
Fut.
- mi carreghiò
- ti ti carreghiæ
- lê o/a carreghià
- niatri carreghiemo
- viatri carreghiei
- lô carreghian
Conz.
Pres.
- che mi carreghe
- che ti ti carreghi
- che lê o/a carreghe
- che niatri carreghemmo
- che viatri carregæ
- che lô carregan
Impf.
- che mi carreghesse
- che ti ti carreghesci
- che lê o/a carreghesse
- che niatri carreghescimo
- che viatri carreghesci
- che lô carreghessan
Cond.
- mi carreghieiva/carreghiæ
- ti ti carreghiësci
- lê o/a carreghieiva/carreghiæ
- niatri carreghiëscimo
- viatri carreghiësci
- lô carreghieivan/carreghiæn
Imper.
- carrega ti
- ch’o/a carreghe lê
- carreghemmo niatri
- carregæ viatri
- carregan lô