procurare
v.intr.
-
procuâ [pruˈkɥaː]
Coniugaçioin
procuâ
Part. pass. procuou
Ger. procuando
Ind.
Pres.
- mi procuo
- ti ti procui
- lê o/a procua
- niatri procuemmo/procuemo
- viatri procuæ
- lô procuan
Impf.
- mi procuava
- ti ti procuavi
- lê o/a procuava
- niatri procuavimo
- viatri procuavi
- lô procuavan
Fut.
- mi procuiò
- ti ti procuiæ
- lê o/a procuià
- niatri procuiemo
- viatri procuiei
- lô procuian
Conz.
Pres.
- che mi procue
- che ti ti procui
- che lê o/a procue
- che niatri procuemmo/procuemo
- che viatri procuæ
- che lô procuan
Impf.
- che mi procuesse
- che ti ti procuesci
- che lê o/a procuesse
- che niatri procuescimo
- che viatri procuesci
- che lô procuessan
Cond.
- mi procuieiva/procuiæ
- ti ti procuiësci
- lê o/a procuieiva/procuiæ
- niatri procuiëscimo
- viatri procuiësci
- lô procuieivan/procuiæn
Imper.
- procua ti
- ch’o/a procue lê
- procuemmo/procuemo niatri
- procuæ viatri
- procuan lô