DEIZE
rimanere
-
arrestâ
[arɛsˈtaː] (var. restâ) stasera preferisco rimanere a casa
staseia m’é ciù cao arrestâmene in casa
-
avanzare arrestâ
[arɛsˈtaː] (var. restâ) sono rimaste solo due fette di torta
l’é arrestou ciù doe fette de torta
-
avere ancora arrestâ
[arɛsˈtaː] (var. restâ) i miei genitori sono gli unici parenti che mi rimangono
i mæ genitoî en i doî parenti che m’arresta ciù
-
accordarsi arrestâ
[arɛsˈtaː] (var. restâ) non so come siano rimasti alla fine
in sciâ fin no sò comme son arrestæ
-
rimanere per breve tempo e per uno scopo preciso affermâse
[afɛrˈmaːse] fermâse
[fɛrˈmaːse] (var. affermâse) perché non rimanete per cena?
perché no v’affermæ pe-a çeña?
-
essere giunto, in usi figurati affermâse
[afɛrˈmaːse] fermâse
[fɛrˈmaːse] (var. affermâse) arrivâ
[ariˈvaː] dunque, dov’eravamo rimasti?
aloa, dond’eimo arrivæ?
Polirematiche
Coniugaçioin
affermâ
Indicativo
Presente
- mi affermo
- ti t’affermi
- lê o/a l’afferma
- niatri affermemmo
- viatri affermæ
- liatri afferman
Imperfetto
- mi affermava
- ti t’affermavi
- lê o/a l’affermava
- niatri affermavimo
- viatri affermavi
- liatri affermavan
Futuo
- mi affermiò
- ti t’affermiæ
- lê o/a l’affermià
- niatri affermiemo
- viatri affermiei
- liatri affermian
Conzontivo
Presente
- che mi afferme
- che ti t’affermi
- che lê o/a l’afferme
- che niatri affermemmo
- che viatri affermæ
- che liatri afferman
Imperfetto
- che mi affermesse
- che ti t’affermesci
- che lê o/a l’affermesse
- che niatri affermescimo
- che viatri affermesci
- che liatri affermessan
Condiçionale
- mi affermieiva/affermiæ
- ti t’affermiësci
- lê o/a l’affermieiva/affermiæ
- niatri affermiëscimo
- viatri affermiësci
- liatri affermieivan/affermiæn
Imperativo
- afferma ti!
- affermemmo niatri!
- affermæ viatri!
Partiçipio passou
- m. s. affermou
- m. p. affermæ
- f. s. affermâ
- f. p. affermæ
Gerundio
- affermando
arrestâ
Indicativo
Presente
- mi arresto
- ti t’arresti
- lê o/a l’arresta
- niatri arrestemmo
- viatri arrestæ
- liatri arrestan
Imperfetto
- mi arrestava
- ti t’arrestavi
- lê o/a l’arrestava
- niatri arrestavimo
- viatri arrestavi
- liatri arrestavan
Futuo
- mi arrestiò
- ti t’arrestiæ
- lê o/a l’arrestià
- niatri arrestiemo
- viatri arrestiei
- liatri arrestian
Conzontivo
Presente
- che mi arreste
- che ti t’arresti
- che lê o/a l’arreste
- che niatri arrestemmo
- che viatri arrestæ
- che liatri arrestan
Imperfetto
- che mi arrestesse
- che ti t’arrestesci
- che lê o/a l’arrestesse
- che niatri arrestescimo
- che viatri arrestesci
- che liatri arrestessan
Condiçionale
- mi arrestieiva/arrestiæ
- ti t’arrestiësci
- lê o/a l’arrestieiva/arrestiæ
- niatri arrestiëscimo
- viatri arrestiësci
- liatri arrestieivan/arrestiæn
Imperativo
- arresta ti!
- arrestemmo niatri!
- arrestæ viatri!
Partiçipio passou
- m. s. arrestou
- m. p. arrestæ
- f. s. arrestâ
- f. p. arrestæ
Gerundio
- arrestando
arrivâ
Indicativo
Presente
- mi arrivo
- ti t’arrivi
- lê o/a l’arriva
- niatri arrivemmo
- viatri arrivæ
- liatri arrivan
Imperfetto
- mi arrivava
- ti t’arrivavi
- lê o/a l’arrivava
- niatri arrivavimo
- viatri arrivavi
- liatri arrivavan
Futuo
- mi arriviò
- ti t’arriviæ
- lê o/a l’arrivià
- niatri arriviemo
- viatri arriviei
- liatri arrivian
Conzontivo
Presente
- che mi arrive
- che ti t’arrivi
- che lê o/a l’arrive
- che niatri arrivemmo
- che viatri arrivæ
- che liatri arrivan
Imperfetto
- che mi arrivesse
- che ti t’arrivesci
- che lê o/a l’arrivesse
- che niatri arrivescimo
- che viatri arrivesci
- che liatri arrivessan
Condiçionale
- mi arrivieiva/arriviæ
- ti t’arriviësci
- lê o/a l’arrivieiva/arriviæ
- niatri arriviëscimo
- viatri arriviësci
- liatri arrivieivan/arriviæn
Imperativo
- arriva ti!
- arrivemmo niatri!
- arrivæ viatri!
Partiçipio passou
- m. s. arrivou
- m. p. arrivæ
- f. s. arrivâ
- f. p. arrivæ
Gerundio
- arrivando
fermâ
Indicativo
Presente
- mi fermo
- ti ti fermi
- lê o/a ferma
- niatri fermemmo
- viatri fermæ
- liatri ferman
Imperfetto
- mi fermava
- ti ti fermavi
- lê o/a fermava
- niatri fermavimo
- viatri fermavi
- liatri fermavan
Futuo
- mi fermiò
- ti ti fermiæ
- lê o/a fermià
- niatri fermiemo
- viatri fermiei
- liatri fermian
Conzontivo
Presente
- che mi ferme
- che ti ti fermi
- che lê o/a ferme
- che niatri fermemmo
- che viatri fermæ
- che liatri ferman
Imperfetto
- che mi fermesse
- che ti ti fermesci
- che lê o/a fermesse
- che niatri fermescimo
- che viatri fermesci
- che liatri fermessan
Condiçionale
- mi fermieiva/fermiæ
- ti ti fermiësci
- lê o/a fermieiva/fermiæ
- niatri fermiëscimo
- viatri fermiësci
- liatri fermieivan/fermiæn
Imperativo
- ferma ti!
- fermemmo niatri!
- fermæ viatri!
Partiçipio passou
- m. s. fermou
- m. p. fermæ
- f. s. fermâ
- f. p. fermæ
Gerundio
- fermando