Conseggio pe-o patrimònio linguistico ligure

Conseggio ligure

DEIZE

Diçionäio italian-zeneise

ritirare

v. tr.
  1. tirare indietro

    arretiâ [areˈtjaː] (var. retiâ)1

    ha ritirato la mano dal fuoco

    o l’à arretiou a man d’in sciô feugo

  2. prelevare

    arretiâ [areˈtjaː] (var. retiâ)1

    sono andata a ritirare la lettera in posta

    son anæta à arretiâ a lettia in pòsta

ritirarsi

v. pron.
  1. retrocedere

    arretiâse [areˈtjaːse] (var. retiâse)1

  2. tirarsi indietro, abbandonare qcs.

    arretiâse [areˈtjaːse] (var. retiâse)1

    abbandonâ [abaŋduˈnaː]

    i soldati si ritirano dal fronte

    i sordatti s’arretian da-o fronte

  3. scostarsi

    arrösâse [arɔːˈzaːse]

    la folla si è ritirata per farli passare

    e gente s’en arrösæ pe lasciâli passâ

Pe saveine de ciù

1. Pròstexi de [a]- in verbi e sostantivi

In zeneise a pròstexi – saiva à dî l’azzonta in poxiçion iniçiale – de unna vocale [a]- a l’é assæ frequente inte tante forme verbale. Sti verbi peuan donca presentâse co-a doggia forma, pe exempio: arregordâ [areɡurˈdaː] ~ regordâ [reɡurˈdaː]; addeuviâ [adøːˈvjaː] ~ deuviâ [døːˈvjaː]; allevâ [aleˈvaː] ~ levâ [leˈvaː]; ammiâ [aˈmjaː] ~ miâ [ˈmjaː]; arrecheugge [areˈkødʒˑe] ~ recheugge [reˈkødʒˑe]. Ben che in origine sto fenòmeno o poeiva avei unna fonçion intenscificativa, inta prattica tutte doe e forme – con ò sensa a vocale iniçiale – en equivalente e no compòrta nisciuña variaçion de scignificato. O fenòmeno o l’interessa ascì çerti sostantivi deverbali, comme arregòrdo [areˈɡɔːrdu] ~ regòrdo [reˈɡɔːrdu], allevamacce [ale(ː)vaˈmatʃˑe] ~ levamacce [ale(ː)vaˈmatʃˑe] ò arrecuggeita [arekyˈdʒejta] ~ recuggeita [rekyˈdʒejta]. Anche inte sti caxi, pe-o sòlito e doe forme no implican de differense de scignificato. Into DEIZE, e forme con ò sensa pròstexi de [a]- en lemmatizzæ inta forma consciderâ ciù frequente inte l’uso generale.

Coniugaçioin

abbandonâ

Indicativo

Presente

  1. mi abbandoño
  2. ti t’abbandoñi
  3. o/a l’abbandoña
  4. niatri abbandonemmo
  5. viatri abbandonæ
  6. liatri abbandoñan

Imperfetto

  1. mi abbandonava
  2. ti t’abbandonavi
  3. o/a l’abbandonava
  4. niatri abbandonavimo
  5. viatri abbandonavi
  6. liatri abbandonavan

Futuo

  1. mi abbandoniò
  2. ti t’abbandoniæ
  3. o/a l’abbandonià
  4. niatri abbandoniemo
  5. viatri abbandoniei
  6. liatri abbandonian

Conzontivo

Presente

  1. che mi abbandoñe
  2. che ti t’abbandoñi
  3. che lê o/a l’abbandoñe
  4. che niatri abbandonemmo
  5. che viatri abbandonæ
  6. che liatri abbandoñan

Imperfetto

  1. che mi abbandonesse
  2. che ti t’abbandonesci
  3. che lê o/a l’abbandonesse
  4. che niatri abbandonescimo
  5. che viatri abbandonesci
  6. che liatri abbandonessan

Condiçionale

  1. mi abbandonieiva/abbandoniæ
  2. ti t’abbandoniësci
  3. o/a l’abbandonieiva/abbandoniæ
  4. niatri abbandoniëscimo
  5. viatri abbandoniësci
  6. liatri abbandonieivan/abbandoniæn

Imperativo

  1. abbandoña ti!
  2. abbandonemmo niatri!
  3. abbandonæ viatri!

Partiçipio passou

  1. m. s. abbandonou
  2. m. p. abbandonæ
  3. f. s. abbandonâ
  4. f. p. abbandonæ

Gerundio

  1. abbandonando
arretiâ

Indicativo

Presente

  1. mi arretio
  2. ti t’arretii
  3. o/a l’arretia
  4. niatri arretiemmo/arretiemo
  5. viatri arretiæ
  6. liatri arretian

Imperfetto

  1. mi arretiava
  2. ti t’arretiavi
  3. o/a l’arretiava
  4. niatri arretiavimo
  5. viatri arretiavi
  6. liatri arretiavan

Futuo

  1. mi arretiò
  2. ti t’arretiæ
  3. o/a l’arretià
  4. niatri arretiemo
  5. viatri arretiei
  6. liatri arretian

Conzontivo

Presente

  1. che mi arretie
  2. che ti t’arretii
  3. che lê o/a l’arretie
  4. che niatri arretiemmo/arretiemo
  5. che viatri arretiæ
  6. che liatri arretian

Imperfetto

  1. che mi arretiesse
  2. che ti t’arretiesci
  3. che lê o/a l’arretiesse
  4. che niatri arretiescimo
  5. che viatri arretiesci
  6. che liatri arretiessan

Condiçionale

  1. mi arretieiva/arretiæ
  2. ti t’arretiësci
  3. o/a l’arretieiva/arretiæ
  4. niatri arretiëscimo
  5. viatri arretiësci
  6. liatri arretieivan/arretiæn

Imperativo

  1. arretia ti!
  2. arretiemmo/arretiemo niatri!
  3. arretiæ viatri!

Partiçipio passou

  1. m. s. arretiou
  2. m. p. arretiæ
  3. f. s. arretiâ
  4. f. p. arretiæ

Gerundio

  1. arretiando