DEIZE
Diçionäio italian-zeneise
scarseggiare
v. intr.
-
scarsezzâ
[skarseˈzaː]
Coniugaçioin
scarsezzâ
Indicativo
Presente
- mi scarsezzo
- ti ti scarsezzi
- lê o/a scarsezza
- niatri scarsezzemmo
- viatri scarsezzæ
- liatri scarsezzan
Imperfetto
- mi scarsezzava
- ti ti scarsezzavi
- lê o/a scarsezzava
- niatri scarsezzavimo
- viatri scarsezzavi
- liatri scarsezzavan
Futuo
- mi scarsezziò
- ti ti scarsezziæ
- lê o/a scarsezzià
- niatri scarsezziemo
- viatri scarsezziei
- liatri scarsezzian
Conzontivo
Presente
- che mi scarsezze
- che ti ti scarsezzi
- che lê o/a scarsezze
- che niatri scarsezzemmo
- che viatri scarsezzæ
- che liatri scarsezzan
Imperfetto
- che mi scarsezzesse
- che ti ti scarsezzesci
- che lê o/a scarsezzesse
- che niatri scarsezzescimo
- che viatri scarsezzesci
- che liatri scarsezzessan
Condiçionale
- mi scarsezzieiva/scarsezziæ
- ti ti scarsezziësci
- lê o/a scarsezzieiva/scarsezziæ
- niatri scarsezziëscimo
- viatri scarsezziësci
- liatri scarsezzieivan/scarsezziæn
Imperativo
- scarsezza ti!
- scarsezzemmo niatri!
- scarsezzæ viatri!
Partiçipio passou
- m. s. scarsezzou
- m. p. scarsezzæ
- f. s. scarsezzâ
- f. p. scarsezzæ
Gerundio
- scarsezzando