DEIZE
strappare
-
stracciare, lacerare sguarrâ
[sɡwaˈraː] streppâ
[streˈpaː] mi si è strappato il vestito mentre ballavo
se m’é sguarrou o vestî tanto che ballava
il gatto strappa le tende del salotto con le unghie
o gatto o sguara e tende do sallon co-e ciöte
-
togliere con forza arrancâ
[araŋˈkaː] abberrâ
[abeˈraː] il borseggiatore gli ha strappato il telefonino dalle mani
o mandillâ o gh’à arrancou o telefonin d’inte moen
-
sradicare arrancâ
[araŋˈkaː] descciantâ
[deʃtʃaŋˈtaː] desreixâ
[dezrejˈʒaː] Franca è in giardino che strappa le ortiche
a Franca a l’é into giardin ch’a l’arranca e ortighe
Coniugaçioin
abberrâ
Indicativo
Presente
- mi abbæro
- ti t’abbæri
- lê o/a l’abbæra
- niatri abberremmo
- viatri abberræ
- liatri abbæran
Imperfetto
- mi abberrava
- ti t’abberravi
- lê o/a l’abberrava
- niatri abberravimo
- viatri abberravi
- liatri abberravan
Futuo
- mi abberriò
- ti t’abberriæ
- lê o/a l’abberrià
- niatri abberriemo
- viatri abberriei
- liatri abberrian
Conzontivo
Presente
- che mi abbære
- che ti t’abbæri
- che lê o/a l’abbære
- che niatri abberremmo
- che viatri abberræ
- che liatri abbæran
Imperfetto
- che mi abberresse
- che ti t’abberresci
- che lê o/a l’abberresse
- che niatri abberrescimo
- che viatri abberresci
- che liatri abberressan
Condiçionale
- mi abberrieiva/abberriæ
- ti t’abberriësci
- lê o/a l’abberrieiva/abberriæ
- niatri abberriëscimo
- viatri abberriësci
- liatri abberrieivan/abberriæn
Imperativo
- abbæra ti!
- abberremmo niatri!
- abberræ viatri!
Partiçipio passou
- m. s. abberrou
- m. p. abberræ
- f. s. abberrâ
- f. p. abberræ
Gerundio
- abberrando
arrancâ
Indicativo
Presente
- mi arranco
- ti t’arranchi
- lê o/a l’arranca
- niatri arranchemmo
- viatri arrancæ
- liatri arrancan
Imperfetto
- mi arrancava
- ti t’arrancavi
- lê o/a l’arrancava
- niatri arrancavimo
- viatri arrancavi
- liatri arrancavan
Futuo
- mi arranchiò
- ti t’arranchiæ
- lê o/a l’arranchià
- niatri arranchiemo
- viatri arranchiei
- liatri arranchian
Conzontivo
Presente
- che mi arranche
- che ti t’arranchi
- che lê o/a l’arranche
- che niatri arranchemmo
- che viatri arrancæ
- che liatri arrancan
Imperfetto
- che mi arranchesse
- che ti t’arranchesci
- che lê o/a l’arranchesse
- che niatri arranchescimo
- che viatri arranchesci
- che liatri arranchessan
Condiçionale
- mi arranchieiva/arranchiæ
- ti t’arranchiësci
- lê o/a l’arranchieiva/arranchiæ
- niatri arranchiëscimo
- viatri arranchiësci
- liatri arranchieivan/arranchiæn
Imperativo
- arranca ti!
- arranchemmo niatri!
- arrancæ viatri!
Partiçipio passou
- m. s. arrancou
- m. p. arrancæ
- f. s. arrancâ
- f. p. arrancæ
Gerundio
- arrancando
descciantâ
Indicativo
Presente
- mi desccianto
- ti ti desccianti
- lê o/a desccianta
- niatri descciantemmo
- viatri descciantæ
- liatri descciantan
Imperfetto
- mi descciantava
- ti ti descciantavi
- lê o/a descciantava
- niatri descciantavimo
- viatri descciantavi
- liatri descciantavan
Futuo
- mi descciantiò
- ti ti descciantiæ
- lê o/a descciantià
- niatri descciantiemo
- viatri descciantiei
- liatri descciantian
Conzontivo
Presente
- che mi descciante
- che ti ti desccianti
- che lê o/a descciante
- che niatri descciantemmo
- che viatri descciantæ
- che liatri descciantan
Imperfetto
- che mi descciantesse
- che ti ti descciantesci
- che lê o/a descciantesse
- che niatri descciantescimo
- che viatri descciantesci
- che liatri descciantessan
Condiçionale
- mi descciantieiva/descciantiæ
- ti ti descciantiësci
- lê o/a descciantieiva/descciantiæ
- niatri descciantiëscimo
- viatri descciantiësci
- liatri descciantieivan/descciantiæn
Imperativo
- desccianta ti!
- descciantemmo niatri!
- descciantæ viatri!
Partiçipio passou
- m. s. descciantou
- m. p. descciantæ
- f. s. descciantâ
- f. p. descciantæ
Gerundio
- descciantando
desreixâ
Indicativo
Presente
- mi desreixo
- ti ti desreixi
- lê o/a desreixa
- niatri desreixemmo
- viatri desreixæ
- liatri desreixan
Imperfetto
- mi desreixava
- ti ti desreixavi
- lê o/a desreixava
- niatri desreixavimo
- viatri desreixavi
- liatri desreixavan
Futuo
- mi desreixiò
- ti ti desreixiæ
- lê o/a desreixià
- niatri desreixiemo
- viatri desreixiei
- liatri desreixian
Conzontivo
Presente
- che mi desreixe
- che ti ti desreixi
- che lê o/a desreixe
- che niatri desreixemmo
- che viatri desreixæ
- che liatri desreixan
Imperfetto
- che mi desreixesse
- che ti ti desreixesci
- che lê o/a desreixesse
- che niatri desreixescimo
- che viatri desreixesci
- che liatri desreixessan
Condiçionale
- mi desreixieiva/desreixiæ
- ti ti desreixiësci
- lê o/a desreixieiva/desreixiæ
- niatri desreixiëscimo
- viatri desreixiësci
- liatri desreixieivan/desreixiæn
Imperativo
- desreixa ti!
- desreixemmo niatri!
- desreixæ viatri!
Partiçipio passou
- m. s. desreixou
- m. p. desreixæ
- f. s. desreixâ
- f. p. desreixæ
Gerundio
- desreixando
sguarrâ
Indicativo
Presente
- mi sguaro
- ti ti sguari
- lê o/a sguara
- niatri sguarremmo
- viatri sguarræ
- liatri sguaran
Imperfetto
- mi sguarrava
- ti ti sguarravi
- lê o/a sguarrava
- niatri sguarravimo
- viatri sguarravi
- liatri sguarravan
Futuo
- mi sguarriò
- ti ti sguarriæ
- lê o/a sguarrià
- niatri sguarriemo
- viatri sguarriei
- liatri sguarrian
Conzontivo
Presente
- che mi sguare
- che ti ti sguari
- che lê o/a sguare
- che niatri sguarremmo
- che viatri sguarræ
- che liatri sguaran
Imperfetto
- che mi sguarresse
- che ti ti sguarresci
- che lê o/a sguarresse
- che niatri sguarrescimo
- che viatri sguarresci
- che liatri sguarressan
Condiçionale
- mi sguarrieiva/sguarriæ
- ti ti sguarriësci
- lê o/a sguarrieiva/sguarriæ
- niatri sguarriëscimo
- viatri sguarriësci
- liatri sguarrieivan/sguarriæn
Imperativo
- sguara ti!
- sguarremmo niatri!
- sguarræ viatri!
Partiçipio passou
- m. s. sguarrou
- m. p. sguarræ
- f. s. sguarrâ
- f. p. sguarræ
Gerundio
- sguarrando
streppâ
Indicativo
Presente
- mi streppo
- ti ti streppi
- lê o/a streppa
- niatri streppemmo
- viatri streppæ
- liatri streppan
Imperfetto
- mi streppava
- ti ti streppavi
- lê o/a streppava
- niatri streppavimo
- viatri streppavi
- liatri streppavan
Futuo
- mi streppiò
- ti ti streppiæ
- lê o/a streppià
- niatri streppiemo
- viatri streppiei
- liatri streppian
Conzontivo
Presente
- che mi streppe
- che ti ti streppi
- che lê o/a streppe
- che niatri streppemmo
- che viatri streppæ
- che liatri streppan
Imperfetto
- che mi streppesse
- che ti ti streppesci
- che lê o/a streppesse
- che niatri streppescimo
- che viatri streppesci
- che liatri streppessan
Condiçionale
- mi streppieiva/streppiæ
- ti ti streppiësci
- lê o/a streppieiva/streppiæ
- niatri streppiëscimo
- viatri streppiësci
- liatri streppieivan/streppiæn
Imperativo
- streppa ti!
- streppemmo niatri!
- streppæ viatri!
Partiçipio passou
- m. s. streppou
- m. p. streppæ
- f. s. streppâ
- f. p. streppæ
Gerundio
- streppando