1. Variante con epitexi da vocale -e
O termine o se peu presentâ ascì con epitexi (saieiva à dî con azzonta finale) da vocale -e. Sto fenòmeno, in zeneise, o l’interessa pe-a ciù parte i monoscillabi (comme mi [ˈmi] → mie [ˈmiːe], ti [ˈti] → tie [ˈtiːe], chì [ˈki] → chie [ˈkiːe], lì [ˈli] → lie [ˈliːe], scì [ˈʃi] → scie [ˈʃiːe], no [ˈnu] → noe [ˈnuːe]) e çertidun biscillabi (ascì [aˈʃi] → ascie [aˈʃiːe]; coscì [kuˈʃi] → coscie [kuˈʃiːe]). O se verifica mascime quande a poula a l’é a-a fin da cadeña fònica (donca, pe commun, a-a fin da frase) e con fin essençialmente enfatica. Se tratta donca de un fenòmeno tipico da lengua parlia, ch’o no l’occore pe-o sòlito inti testi scriti (levou quelli, se capisce, che veuan imitâ o parlâ). Ben ben ræa, e limitâ pe-o ciù à çerte äie, a l’é a seu deuvia inti sostantivi in -on [ˈuŋ] (staçion [staˈsjuŋ] → staçioñe [staˈsjuŋˑe]) e inti partiçippi in -ou (cantou [kaŋˈtɔw] → cantoue [kaŋˈtɔwˑe]).