utilizzare
v.tr.
-
addeuviâ [adøːˈvjaː]
deuviâ [døːˈvjaː]
Coniugaçioin
addeuviâ
Part. pass. addeuviou
Ger. addeuviando
Ind.
Pres.
- mi addeuvio
- ti t’addeuvi
- lê o/a l’addeuvia
- niatri addeuviemmo/addeuviemo
- viatri addeuviæ
- lô addeuvian
Impf.
- mi addeuviava
- ti t’addeuviavi
- lê o/a l’addeuviava
- niatri addeuviavimo
- viatri addeuviavi
- lô addeuviavan
Fut.
- mi addeuviò
- ti t’addeuviæ
- lê o/a l’addeuvià
- niatri addeuviemo
- viatri addeuviei
- lô addeuvian
Conz.
Pres.
- che mi addeuvie
- che ti t’addeuvi
- che lê o/a l’addeuvie
- che niatri addeuviemmo/addeuviemo
- che viatri addeuviæ
- che lô addeuvian
Impf.
- che mi addeuviesse
- che ti t’addeuviesci
- che lê o/a l’addeuviesse
- che niatri addeuviescimo
- che viatri addeuviesci
- che lô addeuviessan
Cond.
- mi addeuvieiva/addeuviæ
- ti t’addeuviësci
- lê o/a l’addeuvieiva/addeuviæ
- niatri addeuviëscimo
- viatri addeuviësci
- lô addeuvieivan/addeuviæn
Imper.
- addeuvia ti
- ch’o/a l’addeuvie lê
- addeuviemmo/addeuviemo niatri
- addeuviæ viatri
- addeuvian lô
deuviâ
Part. pass. deuviou
Ger. deuviando
Ind.
Pres.
- mi deuvio
- ti ti deuvi
- lê o/a deuvia
- niatri deuviemmo/deuviemo
- viatri deuviæ
- lô deuvian
Impf.
- mi deuviava
- ti ti deuviavi
- lê o/a deuviava
- niatri deuviavimo
- viatri deuviavi
- lô deuviavan
Fut.
- mi deuviò
- ti ti deuviæ
- lê o/a deuvià
- niatri deuviemo
- viatri deuviei
- lô deuvian
Conz.
Pres.
- che mi deuvie
- che ti ti deuvi
- che lê o/a deuvie
- che niatri deuviemmo/deuviemo
- che viatri deuviæ
- che lô deuvian
Impf.
- che mi deuviesse
- che ti ti deuviesci
- che lê o/a deuviesse
- che niatri deuviescimo
- che viatri deuviesci
- che lô deuviessan
Cond.
- mi deuvieiva/deuviæ
- ti ti deuviësci
- lê o/a deuvieiva/deuviæ
- niatri deuviëscimo
- viatri deuviësci
- lô deuvieivan/deuviæn
Imper.
- deuvia ti
- ch’o/a deuvie lê
- deuviemmo/deuviemo niatri
- deuviæ viatri
- deuvian lô