Conseggio pe-o patrimònio linguistico ligure

Conseggio ligure

DEIZE

Diçionäio italian-zeneise

rifiutare

(reindirizzamento da rifiutato)
v. tr.
  1. non accettare qcs. che viene offerto o proposto

    refuâ [refyˈaː] ~ [reˈfɥaː]

    Marcella ha rifiutato il regalo senza spiegazioni

    a Marçella a l’à refuou o regallo sensa spiegaçioin

  2. non concedere qcs. a qcn.

    refuâ [refyˈaː] ~ [reˈfɥaː]

    denegâ [deneˈɡaː]

    come si può rifiutare un piacere a una signora?

    comme se peu refuâ un piaxei à unna scignoa?

  3. opporsi a fare qcs.

    refuâse [refyˈaːse] ~ [reˈfɥaːse]

    rifiuto di credere a una cosa simile!

    me refuo de credde à unna cösa pægia!

rifiutarsi

v. pron.
  1. opporsi a fare qcs.

    refuâse [refyˈaːse] ~ [reˈfɥaːse]

    si è rifiutato di rispondere alle domande

    o s’é refuou de replicâ a-e domande

Coniugazioni

denegâ

Indicativo

Presente

  1. mi denego
  2. ti ti deneghi
  3. o/a denega
  4. niatri deneghemmo
  5. viatri denegæ
  6. liatri denegan

Imperfetto

  1. mi denegava
  2. ti ti denegavi
  3. o/a denegava
  4. niatri denegavimo
  5. viatri denegavi
  6. liatri denegavan

Futuro

  1. mi deneghiò
  2. ti ti deneghiæ
  3. o/a deneghià
  4. niatri deneghiemo
  5. viatri deneghiei
  6. liatri deneghian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi deneghe
  2. che ti ti deneghi
  3. che lê o/a deneghe
  4. che niatri deneghemmo
  5. che viatri denegæ
  6. che liatri denegan

Imperfetto

  1. che mi deneghesse
  2. che ti ti deneghesci
  3. che lê o/a deneghesse
  4. che niatri deneghescimo
  5. che viatri deneghesci
  6. che liatri deneghessan

Condizionale

  1. mi deneghieiva/deneghiæ
  2. ti ti deneghiësci
  3. o/a deneghieiva/deneghiæ
  4. niatri deneghiëscimo
  5. viatri deneghiësci
  6. liatri deneghieivan/deneghiæn

Imperativo

  1. denega ti!
  2. deneghemmo niatri!
  3. denegæ viatri!

Participio passato

  1. m. s. denegou
  2. m. p. denegæ
  3. f. s. denegâ
  4. f. p. denegæ

Gerundio

  1. denegando
refuâ

Indicativo

Presente

  1. mi refuo
  2. ti ti refui
  3. o/a refua
  4. niatri refuemmo/refuemo
  5. viatri refuæ
  6. liatri refuan

Imperfetto

  1. mi refuava
  2. ti ti refuavi
  3. o/a refuava
  4. niatri refuavimo
  5. viatri refuavi
  6. liatri refuavan

Futuro

  1. mi refuiò
  2. ti ti refuiæ
  3. o/a refuià
  4. niatri refuiemo
  5. viatri refuiei
  6. liatri refuian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi refue
  2. che ti ti refui
  3. che lê o/a refue
  4. che niatri refuemmo/refuemo
  5. che viatri refuæ
  6. che liatri refuan

Imperfetto

  1. che mi refuesse
  2. che ti ti refuesci
  3. che lê o/a refuesse
  4. che niatri refuescimo
  5. che viatri refuesci
  6. che liatri refuessan

Condizionale

  1. mi refuieiva/refuiæ
  2. ti ti refuiësci
  3. o/a refuieiva/refuiæ
  4. niatri refuiëscimo
  5. viatri refuiësci
  6. liatri refuieivan/refuiæn

Imperativo

  1. refua ti!
  2. refuemmo/refuemo niatri!
  3. refuæ viatri!

Participio passato

  1. m. s. refuou
  2. m. p. refuæ
  3. f. s. refuâ
  4. f. p. refuæ

Gerundio

  1. refuando
Ben che scià en in sciâ verscion zeneise do scito, o DEIZE o l’é un diçionäio italian-zeneise: i contegnui de ste pagine en donca scriti in italian.