DEIZE
restare
-
arrestâ
[arɛsˈtaː] (var. restâ) penso che resterò a lavorare fino a tarda sera
penso ch’arrestiò à travaggiâ fin a-a seia in sciô tardi
-
persistere arrestâ
[arɛsˈtaː] (var. restâ) mi resta ancora qualche dubbio
m’arresta ancon quarche dubio
-
avanzare arrestâ
[arɛsˈtaː] (var. restâ) avansâ
[avaŋˈsaː] in dispensa rimane solo una bottiglia di vino
inta despensa arresta ciù solo che unna bottiggia de vin
-
mancare arrestâ
[arɛsˈtaː] (var. restâ) ammancâ
[amaŋˈkaː] mancâ
[maŋˈkaː] restano pochi giorni a Natale
arresta ciù pöchi giorni pe Natale
-
avere ancora arrestâ
[arɛsˈtaː] (var. restâ) mi rimane solo un parente
m’arresta solo ciù che un parente
-
rimanere per breve tempo e per uno scopo preciso affermâse
[afɛrˈmaːse] restare a pranzo
affermâse pe-o disnâ
Polirematiche
Coniugazioni
affermâ
Indicativo
Presente
- mi affermo
- ti t’affermi
- lê o/a l’afferma
- niatri affermemmo
- viatri affermæ
- liatri afferman
Imperfetto
- mi affermava
- ti t’affermavi
- lê o/a l’affermava
- niatri affermavimo
- viatri affermavi
- liatri affermavan
Futuro
- mi affermiò
- ti t’affermiæ
- lê o/a l’affermià
- niatri affermiemo
- viatri affermiei
- liatri affermian
Congiuntivo
Presente
- che mi afferme
- che ti t’affermi
- che lê o/a l’afferme
- che niatri affermemmo
- che viatri affermæ
- che liatri afferman
Imperfetto
- che mi affermesse
- che ti t’affermesci
- che lê o/a l’affermesse
- che niatri affermescimo
- che viatri affermesci
- che liatri affermessan
Condizionale
- mi affermieiva/affermiæ
- ti t’affermiësci
- lê o/a l’affermieiva/affermiæ
- niatri affermiëscimo
- viatri affermiësci
- liatri affermieivan/affermiæn
Imperativo
- afferma ti!
- affermemmo niatri!
- affermæ viatri!
Participio passato
- m. s. affermou
- m. p. affermæ
- f. s. affermâ
- f. p. affermæ
Gerundio
- affermando
ammancâ
Indicativo
Presente
- mi ammanco
- ti t’ammanchi
- lê o/a l’ammanca
- niatri ammanchemmo
- viatri ammancæ
- liatri ammancan
Imperfetto
- mi ammancava
- ti t’ammancavi
- lê o/a l’ammancava
- niatri ammancavimo
- viatri ammancavi
- liatri ammancavan
Futuro
- mi ammanchiò
- ti t’ammanchiæ
- lê o/a l’ammanchià
- niatri ammanchiemo
- viatri ammanchiei
- liatri ammanchian
Congiuntivo
Presente
- che mi ammanche
- che ti t’ammanchi
- che lê o/a l’ammanche
- che niatri ammanchemmo
- che viatri ammancæ
- che liatri ammancan
Imperfetto
- che mi ammanchesse
- che ti t’ammanchesci
- che lê o/a l’ammanchesse
- che niatri ammanchescimo
- che viatri ammanchesci
- che liatri ammanchessan
Condizionale
- mi ammanchieiva/ammanchiæ
- ti t’ammanchiësci
- lê o/a l’ammanchieiva/ammanchiæ
- niatri ammanchiëscimo
- viatri ammanchiësci
- liatri ammanchieivan/ammanchiæn
Imperativo
- ammanca ti!
- ammanchemmo niatri!
- ammancæ viatri!
Participio passato
- m. s. ammancou
- m. p. ammancæ
- f. s. ammancâ
- f. p. ammancæ
Gerundio
- ammancando
arrestâ
Indicativo
Presente
- mi arresto
- ti t’arresti
- lê o/a l’arresta
- niatri arrestemmo
- viatri arrestæ
- liatri arrestan
Imperfetto
- mi arrestava
- ti t’arrestavi
- lê o/a l’arrestava
- niatri arrestavimo
- viatri arrestavi
- liatri arrestavan
Futuro
- mi arrestiò
- ti t’arrestiæ
- lê o/a l’arrestià
- niatri arrestiemo
- viatri arrestiei
- liatri arrestian
Congiuntivo
Presente
- che mi arreste
- che ti t’arresti
- che lê o/a l’arreste
- che niatri arrestemmo
- che viatri arrestæ
- che liatri arrestan
Imperfetto
- che mi arrestesse
- che ti t’arrestesci
- che lê o/a l’arrestesse
- che niatri arrestescimo
- che viatri arrestesci
- che liatri arrestessan
Condizionale
- mi arrestieiva/arrestiæ
- ti t’arrestiësci
- lê o/a l’arrestieiva/arrestiæ
- niatri arrestiëscimo
- viatri arrestiësci
- liatri arrestieivan/arrestiæn
Imperativo
- arresta ti!
- arrestemmo niatri!
- arrestæ viatri!
Participio passato
- m. s. arrestou
- m. p. arrestæ
- f. s. arrestâ
- f. p. arrestæ
Gerundio
- arrestando
avansâ
Indicativo
Presente
- mi avanso
- ti t’avansi
- lê o/a l’avansa
- niatri avansemmo
- viatri avansæ
- liatri avansan
Imperfetto
- mi avansava
- ti t’avansavi
- lê o/a l’avansava
- niatri avansavimo
- viatri avansavi
- liatri avansavan
Futuro
- mi avansiò
- ti t’avansiæ
- lê o/a l’avansià
- niatri avansiemo
- viatri avansiei
- liatri avansian
Congiuntivo
Presente
- che mi avanse
- che ti t’avansi
- che lê o/a l’avanse
- che niatri avansemmo
- che viatri avansæ
- che liatri avansan
Imperfetto
- che mi avansesse
- che ti t’avansesci
- che lê o/a l’avansesse
- che niatri avansescimo
- che viatri avansesci
- che liatri avansessan
Condizionale
- mi avansieiva/avansiæ
- ti t’avansiësci
- lê o/a l’avansieiva/avansiæ
- niatri avansiëscimo
- viatri avansiësci
- liatri avansieivan/avansiæn
Imperativo
- avansa ti!
- avansemmo niatri!
- avansæ viatri!
Participio passato
- m. s. avansou
- m. p. avansæ
- f. s. avansâ
- f. p. avansæ
Gerundio
- avansando
mancâ
Indicativo
Presente
- mi manco
- ti ti manchi
- lê o/a manca
- niatri manchemmo
- viatri mancæ
- liatri mancan
Imperfetto
- mi mancava
- ti ti mancavi
- lê o/a mancava
- niatri mancavimo
- viatri mancavi
- liatri mancavan
Futuro
- mi manchiò
- ti ti manchiæ
- lê o/a manchià
- niatri manchiemo
- viatri manchiei
- liatri manchian
Congiuntivo
Presente
- che mi manche
- che ti ti manchi
- che lê o/a manche
- che niatri manchemmo
- che viatri mancæ
- che liatri mancan
Imperfetto
- che mi manchesse
- che ti ti manchesci
- che lê o/a manchesse
- che niatri manchescimo
- che viatri manchesci
- che liatri manchessan
Condizionale
- mi manchieiva/manchiæ
- ti ti manchiësci
- lê o/a manchieiva/manchiæ
- niatri manchiëscimo
- viatri manchiësci
- liatri manchieivan/manchiæn
Imperativo
- manca ti!
- manchemmo niatri!
- mancæ viatri!
Participio passato
- m. s. mancou
- m. p. mancæ
- f. s. mancâ
- f. p. mancæ
Gerundio
- mancando