scordare
v.tr.
-
ascordâ [askurˈdaː]
scordâ [skurˈdaː]
scordarsi
v.pron.
-
ascordâse [askurˈdaːse]
scordâse [skurˈdaːse]
Coniugazioni
ascordâ
Part. pass. ascordou
Ger. ascordando
Ind.
Pres.
- mi ascòrdo
- ti t’ascòrdi
- lê o/a l’ascòrda
- niatri ascordemmo
- viatri ascordæ
- lô ascòrdan
Impf.
- mi ascordava
- ti t’ascordavi
- lê o/a l’ascordava
- niatri ascordavimo
- viatri ascordavi
- lô ascordavan
Fut.
- mi ascordiò
- ti t’ascordiæ
- lê o/a l’ascordià
- niatri ascordiemo
- viatri ascordiei
- lô ascordian
Cong.
Pres.
- che mi ascòrde
- che ti t’ascòrdi
- che lê o/a l’ascòrde
- che niatri ascordemmo
- che viatri ascordæ
- che lô ascòrdan
Impf.
- che mi ascordesse
- che ti t’ascordesci
- che lê o/a l’ascordesse
- che niatri ascordescimo
- che viatri ascordesci
- che lô ascordessan
Cond.
- mi ascordieiva/ascordiæ
- ti t’ascordiësci
- lê o/a l’ascordieiva/ascordiæ
- niatri ascordiëscimo
- viatri ascordiësci
- lô ascordieivan/ascordiæn
Imper.
- ascòrda ti
- ch’o/a l’ascòrde lê
- ascordemmo niatri
- ascordæ viatri
- ascòrdan lô
scordâ
Part. pass. scordou
Ger. scordando
Ind.
Pres.
- mi scòrdo
- ti ti scòrdi
- lê o/a scòrda
- niatri scordemmo
- viatri scordæ
- lô scòrdan
Impf.
- mi scordava
- ti ti scordavi
- lê o/a scordava
- niatri scordavimo
- viatri scordavi
- lô scordavan
Fut.
- mi scordiò
- ti ti scordiæ
- lê o/a scordià
- niatri scordiemo
- viatri scordiei
- lô scordian
Cong.
Pres.
- che mi scòrde
- che ti ti scòrdi
- che lê o/a scòrde
- che niatri scordemmo
- che viatri scordæ
- che lô scòrdan
Impf.
- che mi scordesse
- che ti ti scordesci
- che lê o/a scordesse
- che niatri scordescimo
- che viatri scordesci
- che lô scordessan
Cond.
- mi scordieiva/scordiæ
- ti ti scordiësci
- lê o/a scordieiva/scordiæ
- niatri scordiëscimo
- viatri scordiësci
- lô scordieivan/scordiæn
Imper.
- scòrda ti
- ch’o/a scòrde lê
- scordemmo niatri
- scordæ viatri
- scòrdan lô