DEIZE
Diçionäio italian-zeneise
procurare
v. intr.
-
procuâ
[pruˈkɥaː]
Coniugazioni
procuâ
Indicativo
Presente
- mi procuo
- ti ti procui
- lê o/a procua
- niatri procuemmo/procuemo
- viatri procuæ
- liatri procuan
Imperfetto
- mi procuava
- ti ti procuavi
- lê o/a procuava
- niatri procuavimo
- viatri procuavi
- liatri procuavan
Futuro
- mi procuiò
- ti ti procuiæ
- lê o/a procuià
- niatri procuiemo
- viatri procuiei
- liatri procuian
Congiuntivo
Presente
- che mi procue
- che ti ti procui
- che lê o/a procue
- che niatri procuemmo/procuemo
- che viatri procuæ
- che liatri procuan
Imperfetto
- che mi procuesse
- che ti ti procuesci
- che lê o/a procuesse
- che niatri procuescimo
- che viatri procuesci
- che liatri procuessan
Condizionale
- mi procuieiva/procuiæ
- ti ti procuiësci
- lê o/a procuieiva/procuiæ
- niatri procuiëscimo
- viatri procuiësci
- liatri procuieivan/procuiæn
Imperativo
- procua ti!
- procuemmo/procuemo niatri!
- procuæ viatri!
Participio passato
- m. s. procuou
- m. p. procuæ
- f. s. procuâ
- f. p. procuæ
Gerundio
- procuando