Conseggio pe-o patrimònio linguistico ligure

Conseggio ligure

DEIZE

Diçionäio italian-zeneise

raccogliere

v. tr.
  1. prendere e sollevare qcs. che è in terra

    tiâ sciù [tiˈaː ˈʃy] ~ [ˈtjaː ˈʃy]

    arrecheugge [areˈkødʒˑe] (var. recheugge)1

    accheugge [aˈkødʒˑe] (var. cheugge)1

    si è chinato a raccogliere le chiavi

    o s’é chinou pe tiâ sciù e ciave

    mi è caduta una moneta, aiutami a raccoglierla

    m’é cheito unna monea, aggiuttime à tiâla sciù

  2. agric. cogliere i frutti della terra

    arrecheugge [areˈkødʒˑe] (var. recheugge)1

    accheugge [aˈkødʒˑe] (var. cheugge)1

    abbiamo raccolto due cassette di pomodori

    emmo arrecuggeito doî platò de tomate

    le olive si raccolgono a mano, con le reti sotto

    e oive s’arrecheuggian à man, co-e ræ de sotta

  3. riunire, mettere assieme

    arrecheugge [areˈkødʒˑe] (var. recheugge)1

    accheugge [aˈkødʒˑe] (var. cheugge)1

    arrecampâ [arekaŋˈpaː] (var. recampâ)

    hanno raccolto le firme per la petizione

    an arrecuggeito e firme pe-a petiçion

    quella cisterna raccoglie l’acqua piovana dai tetti

    quella giusterna a l’arrecheugge l’ægua ciuvaña da-i teiti

raccogliersi

v. pron.
  1. di persone: riunirsi in un luogo

    arrecampâse [arekaŋˈpaːse] (var. recampâse)

    azzontâse [azuŋˈtaːse] (var. zontâse)1

    arrecheuggise [areˈkødʒˑise] (var. recheuggise)1

    accheuggise [aˈkødʒˑise] (var. cheuggise)1

    i manifestanti si sono raccolti davanti al municipio

    i manifestanti s’en arrecampæ davanti a-o muniçipio

  2. di liquidi o materiali: accumularsi in un punto

    arrecheuggise [areˈkødʒˑise] (var. recheuggise)1

    accheuggise [aˈkødʒˑise] (var. cheuggise)1

    nel secchio si è raccolta un po’ d’acqua piovana

    into bollacco s’é arrecuggeito un pö d’ægua ciuvaña

  3. di qcn.: concentrarsi in un’attività

    serrâse [seˈraːse]

    è entrato in chiesa e si è raccolto in preghiera

    o l’é introu in gexa e o s’é serrou in oraçion

Per saperne di più

1. Prostesi di [a]- in verbi e sostantivi

In genovese è particolarmente frequente la prostesi – cioè l’aggiunta in posizione iniziale – di una vocale [a]- in molte forme verbali. Questi verbi possono quindi presentarsi in doppia forma, ad esempio: arregordâ [areɡurˈdaː] ~ regordâ [reɡurˈdaː] “ricordare”; addeuviâ [adøːˈvjaː] ~ deuviâ [døːˈvjaː] “usare”; allevâ [aleˈvaː] ~ levâ [leˈvaː] “levare, togliere”; ammiâ [aˈmjaː] ~ miâ [ˈmjaː] “guardare”; arrecheugge [areˈkødʒˑe] ~ recheugge [reˈkødʒˑe] “raccogliere”. Sebbene in origine questo fenomeno potesse forse avere funzione intensificativa, nella pratica entrambe le forme – con o senza la vocale iniziale – sono equivalenti e non comportano alcuna variazione di significato. Il fenomeno riguarda anche alcuni sostantivi deverbali, come arregòrdo [areˈɡɔːrdu] ~ regòrdo [reˈɡɔːrdu] “ricordo”, allevamacce [ale(ː)vaˈmatʃˑe] ~ levamacce [ale(ː)vaˈmatʃˑe] “smacchiatore” o arrecuggeita [arekyˈdʒejta] ~ recuggeita [rekyˈdʒejta] “raccolta”. Anche in questi casi, di norma le due forme non implicano differenze di significato. Nel DEIZE, le forme con o senza prostesi di [a]- sono lemmatizzate nella forma ritenuta più frequente nell’uso generale.

Coniugazioni

accheugge

Indicativo

Presente

  1. mi accheuggio
  2. ti t’accheuggi
  3. o/a l’accheugge
  4. niatri accuggemmo
  5. viatri accuggei
  6. liatri accheuggian

Imperfetto

  1. mi accuggeiva
  2. ti t’accuggeivi
  3. o/a l’accuggeiva
  4. niatri accuggeivimo
  5. viatri accuggeivi
  6. liatri accuggeivan

Futuro

  1. mi accuggiò
  2. ti t’accuggiæ
  3. o/a l’accuggià
  4. niatri accuggiemo
  5. viatri accuggiei
  6. liatri accuggian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi accheugge
  2. che ti t’accheuggi
  3. che lê o/a l’accheugge
  4. che niatri accuggemmo
  5. che viatri accuggei
  6. che liatri accheuggian

Imperfetto

  1. che mi accuggesse
  2. che ti t’accuggesci
  3. che lê o/a l’accuggesse
  4. che niatri accuggescimo
  5. che viatri accuggesci
  6. che liatri accuggessan

Condizionale

  1. mi accuggieiva/accuggiæ
  2. ti t’accuggiësci
  3. o/a l’accuggieiva/accuggiæ
  4. niatri accuggiëscimo
  5. viatri accuggiësci
  6. liatri accuggieivan/accuggiæn

Imperativo

  1. accheuggi ti!
  2. accuggemmo niatri!
  3. accuggei viatri!

Participio passato

  1. m. s. accuggeito
  2. m. p. accuggeiti
  3. f. s. accuggeita
  4. f. p. accuggeite

Gerundio

  1. accuggendo
arrecampâ

Indicativo

Presente

  1. mi arrecampo
  2. ti t’arrecampi
  3. o/a l’arrecampa
  4. niatri arrecampemmo
  5. viatri arrecampæ
  6. liatri arrecampan

Imperfetto

  1. mi arrecampava
  2. ti t’arrecampavi
  3. o/a l’arrecampava
  4. niatri arrecampavimo
  5. viatri arrecampavi
  6. liatri arrecampavan

Futuro

  1. mi arrecampiò
  2. ti t’arrecampiæ
  3. o/a l’arrecampià
  4. niatri arrecampiemo
  5. viatri arrecampiei
  6. liatri arrecampian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi arrecampe
  2. che ti t’arrecampi
  3. che lê o/a l’arrecampe
  4. che niatri arrecampemmo
  5. che viatri arrecampæ
  6. che liatri arrecampan

Imperfetto

  1. che mi arrecampesse
  2. che ti t’arrecampesci
  3. che lê o/a l’arrecampesse
  4. che niatri arrecampescimo
  5. che viatri arrecampesci
  6. che liatri arrecampessan

Condizionale

  1. mi arrecampieiva/arrecampiæ
  2. ti t’arrecampiësci
  3. o/a l’arrecampieiva/arrecampiæ
  4. niatri arrecampiëscimo
  5. viatri arrecampiësci
  6. liatri arrecampieivan/arrecampiæn

Imperativo

  1. arrecampa ti!
  2. arrecampemmo niatri!
  3. arrecampæ viatri!

Participio passato

  1. m. s. arrecampou
  2. m. p. arrecampæ
  3. f. s. arrecampâ
  4. f. p. arrecampæ

Gerundio

  1. arrecampando
arrecheugge

Indicativo

Presente

  1. mi arrecheuggio
  2. ti t’arrecheuggi
  3. o/a l’arrecheugge
  4. niatri arrecuggemmo
  5. viatri arrecuggei
  6. liatri arrecheuggian

Imperfetto

  1. mi arrecuggeiva
  2. ti t’arrecuggeivi
  3. o/a l’arrecuggeiva
  4. niatri arrecuggeivimo
  5. viatri arrecuggeivi
  6. liatri arrecuggeivan

Futuro

  1. mi arrecuggiò
  2. ti t’arrecuggiæ
  3. o/a l’arrecuggià
  4. niatri arrecuggiemo
  5. viatri arrecuggiei
  6. liatri arrecuggian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi arrecheugge
  2. che ti t’arrecheuggi
  3. che lê o/a l’arrecheugge
  4. che niatri arrecuggemmo
  5. che viatri arrecuggei
  6. che liatri arrecheuggian

Imperfetto

  1. che mi arrecuggesse
  2. che ti t’arrecuggesci
  3. che lê o/a l’arrecuggesse
  4. che niatri arrecuggescimo
  5. che viatri arrecuggesci
  6. che liatri arrecuggessan

Condizionale

  1. mi arrecuggieiva/arrecuggiæ
  2. ti t’arrecuggiësci
  3. o/a l’arrecuggieiva/arrecuggiæ
  4. niatri arrecuggiëscimo
  5. viatri arrecuggiësci
  6. liatri arrecuggieivan/arrecuggiæn

Imperativo

  1. arrecheuggi ti!
  2. arrecuggemmo niatri!
  3. arrecuggei viatri!

Participio passato

  1. m. s. arrecuggeito
  2. m. p. arrecuggeiti
  3. f. s. arrecuggeita
  4. f. p. arrecuggeite

Gerundio

  1. arrecuggendo
azzontâ

Indicativo

Presente

  1. mi azzonto
  2. ti t’azzonti
  3. o/a l’azzonta
  4. niatri azzontemmo
  5. viatri azzontæ
  6. liatri azzontan

Imperfetto

  1. mi azzontava
  2. ti t’azzontavi
  3. o/a l’azzontava
  4. niatri azzontavimo
  5. viatri azzontavi
  6. liatri azzontavan

Futuro

  1. mi azzontiò
  2. ti t’azzontiæ
  3. o/a l’azzontià
  4. niatri azzontiemo
  5. viatri azzontiei
  6. liatri azzontian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi azzonte
  2. che ti t’azzonti
  3. che lê o/a l’azzonte
  4. che niatri azzontemmo
  5. che viatri azzontæ
  6. che liatri azzontan

Imperfetto

  1. che mi azzontesse
  2. che ti t’azzontesci
  3. che lê o/a l’azzontesse
  4. che niatri azzontescimo
  5. che viatri azzontesci
  6. che liatri azzontessan

Condizionale

  1. mi azzontieiva/azzontiæ
  2. ti t’azzontiësci
  3. o/a l’azzontieiva/azzontiæ
  4. niatri azzontiëscimo
  5. viatri azzontiësci
  6. liatri azzontieivan/azzontiæn

Imperativo

  1. azzonta ti!
  2. azzontemmo niatri!
  3. azzontæ viatri!

Participio passato

  1. m. s. azzontou
  2. m. p. azzontæ
  3. f. s. azzontâ
  4. f. p. azzontæ

Gerundio

  1. azzontando
serrâ

Indicativo

Presente

  1. mi særo
  2. ti ti særi
  3. o/a særa
  4. niatri serremmo
  5. viatri serræ
  6. liatri særan

Imperfetto

  1. mi serrava
  2. ti ti serravi
  3. o/a serrava
  4. niatri serravimo
  5. viatri serravi
  6. liatri serravan

Futuro

  1. mi serriò
  2. ti ti serriæ
  3. o/a serrià
  4. niatri serriemo
  5. viatri serriei
  6. liatri serrian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi sære
  2. che ti ti særi
  3. che lê o/a sære
  4. che niatri serremmo
  5. che viatri serræ
  6. che liatri særan

Imperfetto

  1. che mi serresse
  2. che ti ti serresci
  3. che lê o/a serresse
  4. che niatri serrescimo
  5. che viatri serresci
  6. che liatri serressan

Condizionale

  1. mi serrieiva/serriæ
  2. ti ti serriësci
  3. o/a serrieiva/serriæ
  4. niatri serriëscimo
  5. viatri serriësci
  6. liatri serrieivan/serriæn

Imperativo

  1. særa ti!
  2. serremmo niatri!
  3. serræ viatri!

Participio passato

  1. m. s. serrou
  2. m. p. serræ
  3. f. s. serrâ
  4. f. p. serræ

Gerundio

  1. serrando
tiâ

Indicativo

Presente

  1. mi tio
  2. ti ti tii
  3. o/a tia
  4. niatri tiemmo/tiemo
  5. viatri tiæ
  6. liatri tian

Imperfetto

  1. mi tiava
  2. ti ti tiavi
  3. o/a tiava
  4. niatri tiavimo
  5. viatri tiavi
  6. liatri tiavan

Futuro

  1. mi tiò
  2. ti ti tiæ
  3. o/a tià
  4. niatri tiemo
  5. viatri tiei
  6. liatri tian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi tie
  2. che ti ti tii
  3. che lê o/a tie
  4. che niatri tiemmo/tiemo
  5. che viatri tiæ
  6. che liatri tian

Imperfetto

  1. che mi tiesse
  2. che ti ti tiesci
  3. che lê o/a tiesse
  4. che niatri tiescimo
  5. che viatri tiesci
  6. che liatri tiessan

Condizionale

  1. mi tieiva/tiæ
  2. ti ti tiësci
  3. o/a tieiva/tiæ
  4. niatri tiëscimo
  5. viatri tiësci
  6. liatri tieivan/tiæn

Imperativo

  1. tia ti!
  2. tiemmo/tiemo niatri!
  3. tiæ viatri!

Participio passato

  1. m. s. tiou
  2. m. p. tiæ
  3. f. s. tiâ
  4. f. p. tiæ

Gerundio

  1. tiando
Ben che scià en in sciâ verscion zeneise do scito, o DEIZE o l’é un diçionäio italian-zeneise: i contegnui de ste pagine en donca scriti in italian.