DEIZE
Diçionäio italian-zeneise
rinculare
v. intr.
-
indietreggiare reculâ
[rekyˈlaː] anâ inderê
[aˈnaː iŋdeˈreː] ~ [aˈna‿ŋdeˈreː] il cavallo rinculò, spaventato dal rumore
o cavallo o l’à reculou, inspaximou da-o sciato
-
di arma da fuoco: dare il contraccolpo anâ inderê
[aˈnaː iŋdeˈreː] ~ [aˈna‿ŋdeˈreː] stai attento, questo fucile rincula parecchio
danni a mente, che sto scceuppo o va inderê ben ben
Coniugazioni
anâ
Indicativo
Presente
- mi vaggo/vaddo
- ti ti væ
- lê o/a va
- niatri anemmo
- viatri anæ
- liatri van
Imperfetto
- mi anava
- ti t’anavi
- lê o/a l’anava
- niatri anavimo
- viatri anavi
- liatri anavan
Futuro
- mi aniò
- ti t’aniæ
- lê o/a l’anià
- niatri aniemo
- viatri aniei
- liatri anian
Congiuntivo
Presente
- che mi vagghe/vadde
- che ti ti vagghi/vaddi
- che lê o/a vagghe/vadde
- che niatri anemmo
- che viatri anæ
- che liatri vaggan/vaddan
Imperfetto
- che mi anesse
- che ti t’anesci
- che lê o/a l’anesse
- che niatri anescimo
- che viatri anesci
- che liatri anessan
Condizionale
- mi anieiva/aniæ
- ti t’aniësci
- lê o/a l’anieiva/aniæ
- niatri aniëscimo
- viatri aniësci
- liatri anieivan/aniæn
Imperativo
- vanni ti!
- anemmo niatri!
- anæ viatri!
Participio passato
- m. s. anæto
- m. p. anæti
- f. s. anæta
- f. p. anæte
Gerundio
- anando
reculâ
Indicativo
Presente
- mi reculo
- ti ti reculi
- lê o/a recula
- niatri reculemmo
- viatri reculæ
- liatri reculan
Imperfetto
- mi reculava
- ti ti reculavi
- lê o/a reculava
- niatri reculavimo
- viatri reculavi
- liatri reculavan
Futuro
- mi reculiò
- ti ti reculiæ
- lê o/a reculià
- niatri reculiemo
- viatri reculiei
- liatri reculian
Congiuntivo
Presente
- che mi recule
- che ti ti reculi
- che lê o/a recule
- che niatri reculemmo
- che viatri reculæ
- che liatri reculan
Imperfetto
- che mi reculesse
- che ti ti reculesci
- che lê o/a reculesse
- che niatri reculescimo
- che viatri reculesci
- che liatri reculessan
Condizionale
- mi reculieiva/reculiæ
- ti ti reculiësci
- lê o/a reculieiva/reculiæ
- niatri reculiëscimo
- viatri reculiësci
- liatri reculieivan/reculiæn
Imperativo
- recula ti!
- reculemmo niatri!
- reculæ viatri!
Participio passato
- m. s. reculou
- m. p. reculæ
- f. s. reculâ
- f. p. reculæ
Gerundio
- reculando