Conseggio pe-o patrimònio linguistico ligure

Conseggio ligure

DEIZE

Diçionäio italian-zeneise

risolvere

v. intr.
  1. chiarire una questione, concluderla

    resòlve [reˈsɔlve] (var. risòlve)

    arrangiâ [araŋˈdʒaː]

    bisognerà che risolva questo problema, altrimenti rischio di dover lavorare pure il sabato

    besugnià che resòlve sto problema, che maniman devo travaggiâ fiña a-o sabbo

  2. trovare una soluzione

    resòlve [reˈsɔlve] (var. risòlve)

    come si risolve quest’equazione?

    comm’a se resòlve st’equaçion chì?

Pe saveine de ciù

Prefisci de-, des- e re-

Comme mensunou da-o E. G. Parodi, Studj Liguri, inte «Archivio glottologico italiano», xiv, 1896, i prefisci zeneixi de-, des- e re- an perso a -e- e piggiou a -i- apreuvo à l’influensa de l’italian. L’é tante dexeñe d’anni defæti che difende, discorrî, risponde, etc. an piggiou o pòsto de defende, descorrî, responde, etc. inta lengua parlâ. E forme in -e- en à tutte e mainee ancon ben ben addeuviæ inta lengua scritta letteräia.

Inte sto diçionäio, consciderou e finalitæ pe-o ciù didattiche che l’animan (che pontan ascì a-o repiggio de çerte forme ciù viaxe, se addescian l’interesse de casañe), se repòrta solo che e forme in -e-. E forme “italianizzæ” in -i- se peuan consciderâ à tutti i mòddi comme perfettamente legittime.

Coniugaçioin

arrangiâ

Indicativo

Presente

  1. mi arrangio
  2. ti t’arrangi
  3. lê o/a l’arrangia
  4. niatri arrangemmo
  5. viatri arrangiæ
  6. liatri arrangian

Imperfetto

  1. mi arrangiava
  2. ti t’arrangiavi
  3. lê o/a l’arrangiava
  4. niatri arrangiavimo
  5. viatri arrangiavi
  6. liatri arrangiavan

Futuo

  1. mi arrangiò
  2. ti t’arrangiæ
  3. lê o/a l’arrangià
  4. niatri arrangiemo
  5. viatri arrangiei
  6. liatri arrangian

Conzontivo

Presente

  1. che mi arrange
  2. che ti t’arrangi
  3. che lê o/a l’arrange
  4. che niatri arrangemmo
  5. che viatri arrangiæ
  6. che liatri arrangian

Imperfetto

  1. che mi arrangesse
  2. che ti t’arrangesci
  3. che lê o/a l’arrangesse
  4. che niatri arrangescimo
  5. che viatri arrangesci
  6. che liatri arrangessan

Condiçionale

  1. mi arrangieiva/arrangiæ
  2. ti t’arrangiësci
  3. lê o/a l’arrangieiva/arrangiæ
  4. niatri arrangiëscimo
  5. viatri arrangiësci
  6. liatri arrangieivan/arrangiæn

Imperativo

  1. arrangia ti!
  2. arrangemmo niatri!
  3. arrangiæ viatri!

Partiçipio passou

  1. m. s. arrangiou
  2. m. p. arrangiæ
  3. f. s. arrangiâ
  4. f. p. arrangiæ

Gerundio

  1. arrangiando
resòlve

Indicativo

Presente

  1. mi resòlvo
  2. ti ti resòlvi
  3. lê o/a resòlve
  4. niatri resolvemmo
  5. viatri resolvei
  6. liatri resòlvan

Imperfetto

  1. mi resolveiva
  2. ti ti resolveivi
  3. lê o/a resolveiva
  4. niatri resolveivimo
  5. viatri resolveivi
  6. liatri resolveivan

Futuo

  1. mi resolviò
  2. ti ti resolviæ
  3. lê o/a resolvià
  4. niatri resolviemo
  5. viatri resolviei
  6. liatri resolvian

Conzontivo

Presente

  1. che mi resòlve
  2. che ti ti resòlvi
  3. che lê o/a resòlve
  4. che niatri resolvemmo
  5. che viatri resolvei
  6. che liatri resòlvan

Imperfetto

  1. che mi resolvesse
  2. che ti ti resolvesci
  3. che lê o/a resolvesse
  4. che niatri resolvescimo
  5. che viatri resolvesci
  6. che liatri resolvessan

Condiçionale

  1. mi resolvieiva/resolviæ
  2. ti ti resolviësci
  3. lê o/a resolvieiva/resolviæ
  4. niatri resolviëscimo
  5. viatri resolviësci
  6. liatri resolvieivan/resolviæn

Imperativo

  1. resòlvi ti!
  2. resolvemmo niatri!
  3. resolvei viatri!

Partiçipio passou

  1. m. s. resòlto
  2. m. p. resòlti
  3. f. s. resòlta
  4. f. p. resòlte

Gerundio

  1. resolvendo