DEIZE
avvicinare
-
portare più vicino avvexinâ
[aveʒiˈnaː] l’infermiera avvicina la sedia a rotelle al letto
l’infermea a l’avvexiña a carrega co-e reue a-o letto
per ascoltare meglio ha avvicinato la sedia a quella dell’amico
pe sentî megio o l’à avvexinou a carrega à quella de l’amico
-
socchiudere imbägiâ
[iŋbaːˈdʒaː] arrembâ
[areŋˈbaː] ha avvicinato la porta senza far rumore
o l’à imbägiou a pòrta sensa fâ do sciato
avvicinarsi
-
farsi più vicino avvexinâse
[aveʒiˈnaːse] arrentîse
[areŋˈtiːse] approscimâse
[apruʃiˈmaːse] l’inverno si avvicinava
l’inverno o s’avvexinava
Coniugazioni
approscimâ
Indicativo
Presente
- mi appròscimo
- ti t’appròscimi
- lê o/a l’appròscima
- niatri approscimemmo
- viatri approscimæ
- liatri appròsciman
Imperfetto
- mi approscimava
- ti t’approscimavi
- lê o/a l’approscimava
- niatri approscimavimo
- viatri approscimavi
- liatri approscimavan
Futuro
- mi approscimiò
- ti t’approscimiæ
- lê o/a l’approscimià
- niatri approscimiemo
- viatri approscimiei
- liatri approscimian
Congiuntivo
Presente
- che mi appròscime
- che ti t’appròscimi
- che lê o/a l’appròscime
- che niatri approscimemmo
- che viatri approscimæ
- che liatri appròsciman
Imperfetto
- che mi approscimesse
- che ti t’approscimesci
- che lê o/a l’approscimesse
- che niatri approscimescimo
- che viatri approscimesci
- che liatri approscimessan
Condizionale
- mi approscimieiva/approscimiæ
- ti t’approscimiësci
- lê o/a l’approscimieiva/approscimiæ
- niatri approscimiëscimo
- viatri approscimiësci
- liatri approscimieivan/approscimiæn
Imperativo
- appròscima ti!
- approscimemmo niatri!
- approscimæ viatri!
Participio passato
- m. s. approscimou
- m. p. approscimæ
- f. s. approscimâ
- f. p. approscimæ
Gerundio
- approscimando
arrembâ
Indicativo
Presente
- mi arrembo
- ti t’arrembi
- lê o/a l’arremba
- niatri arrembemmo
- viatri arrembæ
- liatri arremban
Imperfetto
- mi arrembava
- ti t’arrembavi
- lê o/a l’arrembava
- niatri arrembavimo
- viatri arrembavi
- liatri arrembavan
Futuro
- mi arrembiò
- ti t’arrembiæ
- lê o/a l’arrembià
- niatri arrembiemo
- viatri arrembiei
- liatri arrembian
Congiuntivo
Presente
- che mi arrembe
- che ti t’arrembi
- che lê o/a l’arrembe
- che niatri arrembemmo
- che viatri arrembæ
- che liatri arremban
Imperfetto
- che mi arrembesse
- che ti t’arrembesci
- che lê o/a l’arrembesse
- che niatri arrembescimo
- che viatri arrembesci
- che liatri arrembessan
Condizionale
- mi arrembieiva/arrembiæ
- ti t’arrembiësci
- lê o/a l’arrembieiva/arrembiæ
- niatri arrembiëscimo
- viatri arrembiësci
- liatri arrembieivan/arrembiæn
Imperativo
- arremba ti!
- arrembemmo niatri!
- arrembæ viatri!
Participio passato
- m. s. arrembou
- m. p. arrembæ
- f. s. arrembâ
- f. p. arrembæ
Gerundio
- arrembando
arrentî
Indicativo
Presente
- mi arrentiscio
- ti t’arrentisci
- lê o/a l’arrentisce
- niatri arrentimmo
- viatri arrentî
- liatri arrentiscian
Imperfetto
- mi arrentiva
- ti t’arrentivi
- lê o/a l’arrentiva
- niatri arrentivimo
- viatri arrentivi
- liatri arrentivan
Futuro
- mi arrentiò
- ti t’arrentiæ
- lê o/a l’arrentià
- niatri arrentiemo
- viatri arrentiei
- liatri arrentian
Congiuntivo
Presente
- che mi arrentisce
- che ti t’arrentisci
- che lê o/a l’arrentisce
- che niatri arrentimmo
- che viatri arrentî
- che liatri arrentiscian
Imperfetto
- che mi arrentisse
- che ti t’arrentisci
- che lê o/a l’arrentisse
- che niatri arrentiscimo
- che viatri arrentisci
- che liatri arrentissan
Condizionale
- mi arrentieiva/arrentiæ
- ti t’arrentiësci
- lê o/a l’arrentieiva/arrentiæ
- niatri arrentiëscimo
- viatri arrentiësci
- liatri arrentieivan/arrentiæn
Imperativo
- arrentisci ti!
- arrentimmo niatri!
- arrentî viatri!
Participio passato
- m. s. arrentio
- m. p. arrentii
- f. s. arrentia
- f. p. arrentie
Gerundio
- arrentindo
avvexinâ
Indicativo
Presente
- mi avvexiño
- ti t’avvexiñi
- lê o/a l’avvexiña
- niatri avvexinemmo
- viatri avvexinæ
- liatri avvexiñan
Imperfetto
- mi avvexinava
- ti t’avvexinavi
- lê o/a l’avvexinava
- niatri avvexinavimo
- viatri avvexinavi
- liatri avvexinavan
Futuro
- mi avvexiniò
- ti t’avvexiniæ
- lê o/a l’avvexinià
- niatri avvexiniemo
- viatri avvexiniei
- liatri avvexinian
Congiuntivo
Presente
- che mi avvexiñe
- che ti t’avvexiñi
- che lê o/a l’avvexiñe
- che niatri avvexinemmo
- che viatri avvexinæ
- che liatri avvexiñan
Imperfetto
- che mi avvexinesse
- che ti t’avvexinesci
- che lê o/a l’avvexinesse
- che niatri avvexinescimo
- che viatri avvexinesci
- che liatri avvexinessan
Condizionale
- mi avvexinieiva/avvexiniæ
- ti t’avvexiniësci
- lê o/a l’avvexinieiva/avvexiniæ
- niatri avvexiniëscimo
- viatri avvexiniësci
- liatri avvexinieivan/avvexiniæn
Imperativo
- avvexiña ti!
- avvexinemmo niatri!
- avvexinæ viatri!
Participio passato
- m. s. avvexinou
- m. p. avvexinæ
- f. s. avvexinâ
- f. p. avvexinæ
Gerundio
- avvexinando
imbägiâ
Indicativo
Presente
- mi imbagio
- ti t’imbagi
- lê o/a l’imbagia
- niatri imbägemmo
- viatri imbägiæ
- liatri imbagian
Imperfetto
- mi imbägiava
- ti t’imbägiavi
- lê o/a l’imbägiava
- niatri imbägiavimo
- viatri imbägiavi
- liatri imbägiavan
Futuro
- mi imbägiò
- ti t’imbägiæ
- lê o/a l’imbägià
- niatri imbägiemo
- viatri imbägiei
- liatri imbägian
Congiuntivo
Presente
- che mi imbage
- che ti t’imbagi
- che lê o/a l’imbage
- che niatri imbägemmo
- che viatri imbägiæ
- che liatri imbagian
Imperfetto
- che mi imbägesse
- che ti t’imbägesci
- che lê o/a l’imbägesse
- che niatri imbägescimo
- che viatri imbägesci
- che liatri imbägessan
Condizionale
- mi imbägieiva/imbägiæ
- ti t’imbägiësci
- lê o/a l’imbägieiva/imbägiæ
- niatri imbägiëscimo
- viatri imbägiësci
- liatri imbägieivan/imbägiæn
Imperativo
- imbagia ti!
- imbägemmo niatri!
- imbägiæ viatri!
Participio passato
- m. s. imbägiou
- m. p. imbägiæ
- f. s. imbägiâ
- f. p. imbägiæ
Gerundio
- imbägiando