Conseggio pe-o patrimònio linguistico ligure

Conseggio ligure

DEIZE

Dizionario italiano-genovese

storcere il naso

loc. v.
  1. arricciare il naso in segno di disapprovazione

    abberruffâ a naixa [aberyˈfaː (a) ˈnajʒa]

    abberruffâ o naso [aberyˈfɔw ˈnaːzu]

    la proposta era buona, ma il capo ha storto il naso senza dire il perché

    a propòsta a l’ea boña, ma o cappo o l’à arruffou a naixa sensa dî a raxon

Coniugazioni

abberruffâ

Indicativo

Presente

  1. mi abberruffo
  2. ti t’abberruffi
  3. o/a l’abberruffa
  4. niatri abberruffemmo
  5. viatri abberruffæ
  6. liatri abberruffan

Imperfetto

  1. mi abberruffava
  2. ti t’abberruffavi
  3. o/a l’abberruffava
  4. niatri abberruffavimo
  5. viatri abberruffavi
  6. liatri abberruffavan

Futuro

  1. mi abberruffiò
  2. ti t’abberruffiæ
  3. o/a l’abberruffià
  4. niatri abberruffiemo
  5. viatri abberruffiei
  6. liatri abberruffian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi abberruffe
  2. che ti t’abberruffi
  3. che lê o/a l’abberruffe
  4. che niatri abberruffemmo
  5. che viatri abberruffæ
  6. che liatri abberruffan

Imperfetto

  1. che mi abberruffesse
  2. che ti t’abberruffesci
  3. che lê o/a l’abberruffesse
  4. che niatri abberruffescimo
  5. che viatri abberruffesci
  6. che liatri abberruffessan

Condizionale

  1. mi abberruffieiva/abberruffiæ
  2. ti t’abberruffiësci
  3. o/a l’abberruffieiva/abberruffiæ
  4. niatri abberruffiëscimo
  5. viatri abberruffiësci
  6. liatri abberruffieivan/abberruffiæn

Imperativo

  1. abberruffa ti!
  2. abberruffemmo niatri!
  3. abberruffæ viatri!

Participio passato

  1. m. s. abberruffou
  2. m. p. abberruffæ
  3. f. s. abberruffâ
  4. f. p. abberruffæ

Gerundio

  1. abberruffando