Conseggio pe-o patrimònio linguistico ligure

Conseggio ligure

DEIZE

Diçionäio italian-zeneise

abbagliare

(reindirizzamento da abbagliato)
v. tr. v. intr.
  1. accecare per la troppa luce

    abbarlugâ [abarlyˈɡaː] (var. imbarlugâ)

    la luce del sole mi abbaglia

    a luxe do sô a m’abbarluga

  2. fig. affascinare intensamente

    abbarlugâ [abarlyˈɡaː] (var. imbarlugâ)

    era abbagliata da tutto questo lusso

    a l’ea abbarlugâ da tutto sto luscio

Coniugazioni

abbarlugâ

Indicativo

Presente

  1. mi abbarlugo
  2. ti t’abbarlughi
  3. o/a l’abbarluga
  4. niatri abbarlughemmo
  5. viatri abbarlugæ
  6. liatri abbarlugan

Imperfetto

  1. mi abbarlugava
  2. ti t’abbarlugavi
  3. o/a l’abbarlugava
  4. niatri abbarlugavimo
  5. viatri abbarlugavi
  6. liatri abbarlugavan

Futuro

  1. mi abbarlughiò
  2. ti t’abbarlughiæ
  3. o/a l’abbarlughià
  4. niatri abbarlughiemo
  5. viatri abbarlughiei
  6. liatri abbarlughian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi abbarlughe
  2. che ti t’abbarlughi
  3. che lê o/a l’abbarlughe
  4. che niatri abbarlughemmo
  5. che viatri abbarlugæ
  6. che liatri abbarlugan

Imperfetto

  1. che mi abbarlughesse
  2. che ti t’abbarlughesci
  3. che lê o/a l’abbarlughesse
  4. che niatri abbarlughescimo
  5. che viatri abbarlughesci
  6. che liatri abbarlughessan

Condizionale

  1. mi abbarlughieiva/abbarlughiæ
  2. ti t’abbarlughiësci
  3. o/a l’abbarlughieiva/abbarlughiæ
  4. niatri abbarlughiëscimo
  5. viatri abbarlughiësci
  6. liatri abbarlughieivan/abbarlughiæn

Imperativo

  1. abbarluga ti!
  2. abbarlughemmo niatri!
  3. abbarlugæ viatri!

Participio passato

  1. m. s. abbarlugou
  2. m. p. abbarlugæ
  3. f. s. abbarlugâ
  4. f. p. abbarlugæ

Gerundio

  1. abbarlugando
Ben che scià en in sciâ verscion zeneise do scito, o DEIZE o l’é un diçionäio italian-zeneise: i contegnui de ste pagine en donca scriti in italian.