Conseggio pe-o patrimònio linguistico ligure

Conseggio ligure

DEIZE

Diçionäio italian-zeneise

addossare

v. tr.
  1. mettere accanto

    arrembâ [areŋˈbaː]

    arredossâ [areduˈsaː]

    addossâ [aduˈsaː]

    ha addossato la scala al muro per cambiare la lampadina

    o l’à arrembou a scâ a-a miagia pe cangiâ a lampadiña

    la casa è addossata alla montagna

    a cà a l’é arredossâ a-a montagna

Coniugaçioin

addossâ

Indicativo

Presente

  1. mi addòsso
  2. ti t’addòssi
  3. lê o/a l’addòssa
  4. niatri addossemmo
  5. viatri addossæ
  6. liatri addòssan

Imperfetto

  1. mi addossava
  2. ti t’addossavi
  3. lê o/a l’addossava
  4. niatri addossavimo
  5. viatri addossavi
  6. liatri addossavan

Futuo

  1. mi addossiò
  2. ti t’addossiæ
  3. lê o/a l’addossià
  4. niatri addossiemo
  5. viatri addossiei
  6. liatri addossian

Conzontivo

Presente

  1. che mi addòsse
  2. che ti t’addòssi
  3. che lê o/a l’addòsse
  4. che niatri addossemmo
  5. che viatri addossæ
  6. che liatri addòssan

Imperfetto

  1. che mi addossesse
  2. che ti t’addossesci
  3. che lê o/a l’addossesse
  4. che niatri addossescimo
  5. che viatri addossesci
  6. che liatri addossessan

Condiçionale

  1. mi addossieiva/addossiæ
  2. ti t’addossiësci
  3. lê o/a l’addossieiva/addossiæ
  4. niatri addossiëscimo
  5. viatri addossiësci
  6. liatri addossieivan/addossiæn

Imperativo

  1. addòssa ti!
  2. addossemmo niatri!
  3. addossæ viatri!

Partiçipio passou

  1. m. s. addossou
  2. m. p. addossæ
  3. f. s. addossâ
  4. f. p. addossæ

Gerundio

  1. addossando
arredossâ

Indicativo

Presente

  1. mi arredòsso
  2. ti t’arredòssi
  3. lê o/a l’arredòssa
  4. niatri arredossemmo
  5. viatri arredossæ
  6. liatri arredòssan

Imperfetto

  1. mi arredossava
  2. ti t’arredossavi
  3. lê o/a l’arredossava
  4. niatri arredossavimo
  5. viatri arredossavi
  6. liatri arredossavan

Futuo

  1. mi arredossiò
  2. ti t’arredossiæ
  3. lê o/a l’arredossià
  4. niatri arredossiemo
  5. viatri arredossiei
  6. liatri arredossian

Conzontivo

Presente

  1. che mi arredòsse
  2. che ti t’arredòssi
  3. che lê o/a l’arredòsse
  4. che niatri arredossemmo
  5. che viatri arredossæ
  6. che liatri arredòssan

Imperfetto

  1. che mi arredossesse
  2. che ti t’arredossesci
  3. che lê o/a l’arredossesse
  4. che niatri arredossescimo
  5. che viatri arredossesci
  6. che liatri arredossessan

Condiçionale

  1. mi arredossieiva/arredossiæ
  2. ti t’arredossiësci
  3. lê o/a l’arredossieiva/arredossiæ
  4. niatri arredossiëscimo
  5. viatri arredossiësci
  6. liatri arredossieivan/arredossiæn

Imperativo

  1. arredòssa ti!
  2. arredossemmo niatri!
  3. arredossæ viatri!

Partiçipio passou

  1. m. s. arredossou
  2. m. p. arredossæ
  3. f. s. arredossâ
  4. f. p. arredossæ

Gerundio

  1. arredossando
arrembâ

Indicativo

Presente

  1. mi arrembo
  2. ti t’arrembi
  3. lê o/a l’arremba
  4. niatri arrembemmo
  5. viatri arrembæ
  6. liatri arremban

Imperfetto

  1. mi arrembava
  2. ti t’arrembavi
  3. lê o/a l’arrembava
  4. niatri arrembavimo
  5. viatri arrembavi
  6. liatri arrembavan

Futuo

  1. mi arrembiò
  2. ti t’arrembiæ
  3. lê o/a l’arrembià
  4. niatri arrembiemo
  5. viatri arrembiei
  6. liatri arrembian

Conzontivo

Presente

  1. che mi arrembe
  2. che ti t’arrembi
  3. che lê o/a l’arrembe
  4. che niatri arrembemmo
  5. che viatri arrembæ
  6. che liatri arremban

Imperfetto

  1. che mi arrembesse
  2. che ti t’arrembesci
  3. che lê o/a l’arrembesse
  4. che niatri arrembescimo
  5. che viatri arrembesci
  6. che liatri arrembessan

Condiçionale

  1. mi arrembieiva/arrembiæ
  2. ti t’arrembiësci
  3. lê o/a l’arrembieiva/arrembiæ
  4. niatri arrembiëscimo
  5. viatri arrembiësci
  6. liatri arrembieivan/arrembiæn

Imperativo

  1. arremba ti!
  2. arrembemmo niatri!
  3. arrembæ viatri!

Partiçipio passou

  1. m. s. arrembou
  2. m. p. arrembæ
  3. f. s. arrembâ
  4. f. p. arrembæ

Gerundio

  1. arrembando