DEIZE
Diçionäio italian-zeneise
addossare
v. tr.
-
mettere accanto arrembâ
[areŋˈbaː] arredossâ
[areduˈsaː] addossâ
[aduˈsaː] ha addossato la scala al muro per cambiare la lampadina
o l’à arrembou a scâ a-a miagia pe cangiâ a lampadiña
la casa è addossata alla montagna
a cà a l’é arredossâ a-a montagna
Coniugazioni
addossâ
Indicativo
Presente
- mi addòsso
- ti t’addòssi
- lê o/a l’addòssa
- niatri addossemmo
- viatri addossæ
- liatri addòssan
Imperfetto
- mi addossava
- ti t’addossavi
- lê o/a l’addossava
- niatri addossavimo
- viatri addossavi
- liatri addossavan
Futuro
- mi addossiò
- ti t’addossiæ
- lê o/a l’addossià
- niatri addossiemo
- viatri addossiei
- liatri addossian
Congiuntivo
Presente
- che mi addòsse
- che ti t’addòssi
- che lê o/a l’addòsse
- che niatri addossemmo
- che viatri addossæ
- che liatri addòssan
Imperfetto
- che mi addossesse
- che ti t’addossesci
- che lê o/a l’addossesse
- che niatri addossescimo
- che viatri addossesci
- che liatri addossessan
Condizionale
- mi addossieiva/addossiæ
- ti t’addossiësci
- lê o/a l’addossieiva/addossiæ
- niatri addossiëscimo
- viatri addossiësci
- liatri addossieivan/addossiæn
Imperativo
- addòssa ti!
- addossemmo niatri!
- addossæ viatri!
Participio passato
- m. s. addossou
- m. p. addossæ
- f. s. addossâ
- f. p. addossæ
Gerundio
- addossando
arredossâ
Indicativo
Presente
- mi arredòsso
- ti t’arredòssi
- lê o/a l’arredòssa
- niatri arredossemmo
- viatri arredossæ
- liatri arredòssan
Imperfetto
- mi arredossava
- ti t’arredossavi
- lê o/a l’arredossava
- niatri arredossavimo
- viatri arredossavi
- liatri arredossavan
Futuro
- mi arredossiò
- ti t’arredossiæ
- lê o/a l’arredossià
- niatri arredossiemo
- viatri arredossiei
- liatri arredossian
Congiuntivo
Presente
- che mi arredòsse
- che ti t’arredòssi
- che lê o/a l’arredòsse
- che niatri arredossemmo
- che viatri arredossæ
- che liatri arredòssan
Imperfetto
- che mi arredossesse
- che ti t’arredossesci
- che lê o/a l’arredossesse
- che niatri arredossescimo
- che viatri arredossesci
- che liatri arredossessan
Condizionale
- mi arredossieiva/arredossiæ
- ti t’arredossiësci
- lê o/a l’arredossieiva/arredossiæ
- niatri arredossiëscimo
- viatri arredossiësci
- liatri arredossieivan/arredossiæn
Imperativo
- arredòssa ti!
- arredossemmo niatri!
- arredossæ viatri!
Participio passato
- m. s. arredossou
- m. p. arredossæ
- f. s. arredossâ
- f. p. arredossæ
Gerundio
- arredossando
arrembâ
Indicativo
Presente
- mi arrembo
- ti t’arrembi
- lê o/a l’arremba
- niatri arrembemmo
- viatri arrembæ
- liatri arremban
Imperfetto
- mi arrembava
- ti t’arrembavi
- lê o/a l’arrembava
- niatri arrembavimo
- viatri arrembavi
- liatri arrembavan
Futuro
- mi arrembiò
- ti t’arrembiæ
- lê o/a l’arrembià
- niatri arrembiemo
- viatri arrembiei
- liatri arrembian
Congiuntivo
Presente
- che mi arrembe
- che ti t’arrembi
- che lê o/a l’arrembe
- che niatri arrembemmo
- che viatri arrembæ
- che liatri arremban
Imperfetto
- che mi arrembesse
- che ti t’arrembesci
- che lê o/a l’arrembesse
- che niatri arrembescimo
- che viatri arrembesci
- che liatri arrembessan
Condizionale
- mi arrembieiva/arrembiæ
- ti t’arrembiësci
- lê o/a l’arrembieiva/arrembiæ
- niatri arrembiëscimo
- viatri arrembiësci
- liatri arrembieivan/arrembiæn
Imperativo
- arremba ti!
- arrembemmo niatri!
- arrembæ viatri!
Participio passato
- m. s. arrembou
- m. p. arrembæ
- f. s. arrembâ
- f. p. arrembæ
Gerundio
- arrembando