Conseggio pe-o patrimònio linguistico ligure

Conseggio ligure

DEIZE

Diçionäio italian-zeneise

appesantire

v. tr.
  1. rendere più pesante

    aggravâ [aɡraˈvaː]

    carregâ [kareˈɡaː]

    non appesantire la valigia con cose inutili!

    no stâ à carregâ a valixe con de cöse che no servan à ninte!

  2. intorpidire

    abbessî [abeˈsiː]

    il pranzo abbondante mi ha appesantito

    o disnâ abondante o m’à abbessio

appesantirsi

v. pron.
  1. ingrassare

    vegnî grasso [veˈɲiː ˈɡrasˑu]

    vegnî ciù grasso [veˈɲiː ˈtʃy ˈɡrasˑu]

    dall’ultima volta che l’ho visto si è appesantito parecchio

    da l’urtima vòtta che l’ò visto o l’é vegnuo ben ben ciù grasso

Coniugazioni

abbessî

Indicativo

Presente

  1. mi abbessiscio
  2. ti t’abbessisci
  3. o/a l’abbessisce
  4. niatri abbessimmo
  5. viatri abbessî
  6. liatri abbessiscian

Imperfetto

  1. mi abbessiva
  2. ti t’abbessivi
  3. o/a l’abbessiva
  4. niatri abbessivimo
  5. viatri abbessivi
  6. liatri abbessivan

Futuro

  1. mi abbessiò
  2. ti t’abbessiæ
  3. o/a l’abbessià
  4. niatri abbessiemo
  5. viatri abbessiei
  6. liatri abbessian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi abbessisce
  2. che ti t’abbessisci
  3. che lê o/a l’abbessisce
  4. che niatri abbessimmo
  5. che viatri abbessî
  6. che liatri abbessiscian

Imperfetto

  1. che mi abbessisse
  2. che ti t’abbessisci
  3. che lê o/a l’abbessisse
  4. che niatri abbessiscimo
  5. che viatri abbessisci
  6. che liatri abbessissan

Condizionale

  1. mi abbessieiva/abbessiæ
  2. ti t’abbessiësci
  3. o/a l’abbessieiva/abbessiæ
  4. niatri abbessiëscimo
  5. viatri abbessiësci
  6. liatri abbessieivan/abbessiæn

Imperativo

  1. abbessisci ti!
  2. abbessimmo niatri!
  3. abbessî viatri!

Participio passato

  1. m. s. abbessio
  2. m. p. abbessii
  3. f. s. abbessia
  4. f. p. abbessie

Gerundio

  1. abbessindo
aggravâ

Indicativo

Presente

  1. mi aggravo
  2. ti t’aggravi
  3. o/a l’aggrava
  4. niatri aggravemmo
  5. viatri aggravæ
  6. liatri aggravan

Imperfetto

  1. mi aggravava
  2. ti t’aggravavi
  3. o/a l’aggravava
  4. niatri aggravavimo
  5. viatri aggravavi
  6. liatri aggravavan

Futuro

  1. mi aggraviò
  2. ti t’aggraviæ
  3. o/a l’aggravià
  4. niatri aggraviemo
  5. viatri aggraviei
  6. liatri aggravian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi aggrave
  2. che ti t’aggravi
  3. che lê o/a l’aggrave
  4. che niatri aggravemmo
  5. che viatri aggravæ
  6. che liatri aggravan

Imperfetto

  1. che mi aggravesse
  2. che ti t’aggravesci
  3. che lê o/a l’aggravesse
  4. che niatri aggravescimo
  5. che viatri aggravesci
  6. che liatri aggravessan

Condizionale

  1. mi aggravieiva/aggraviæ
  2. ti t’aggraviësci
  3. o/a l’aggravieiva/aggraviæ
  4. niatri aggraviëscimo
  5. viatri aggraviësci
  6. liatri aggravieivan/aggraviæn

Imperativo

  1. aggrava ti!
  2. aggravemmo niatri!
  3. aggravæ viatri!

Participio passato

  1. m. s. aggravou
  2. m. p. aggravæ
  3. f. s. aggravâ
  4. f. p. aggravæ

Gerundio

  1. aggravando
carregâ

Indicativo

Presente

  1. mi carrego
  2. ti ti carreghi
  3. o/a carrega
  4. niatri carreghemmo
  5. viatri carregæ
  6. liatri carregan

Imperfetto

  1. mi carregava
  2. ti ti carregavi
  3. o/a carregava
  4. niatri carregavimo
  5. viatri carregavi
  6. liatri carregavan

Futuro

  1. mi carreghiò
  2. ti ti carreghiæ
  3. o/a carreghià
  4. niatri carreghiemo
  5. viatri carreghiei
  6. liatri carreghian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi carreghe
  2. che ti ti carreghi
  3. che lê o/a carreghe
  4. che niatri carreghemmo
  5. che viatri carregæ
  6. che liatri carregan

Imperfetto

  1. che mi carreghesse
  2. che ti ti carreghesci
  3. che lê o/a carreghesse
  4. che niatri carreghescimo
  5. che viatri carreghesci
  6. che liatri carreghessan

Condizionale

  1. mi carreghieiva/carreghiæ
  2. ti ti carreghiësci
  3. o/a carreghieiva/carreghiæ
  4. niatri carreghiëscimo
  5. viatri carreghiësci
  6. liatri carreghieivan/carreghiæn

Imperativo

  1. carrega ti!
  2. carreghemmo niatri!
  3. carregæ viatri!

Participio passato

  1. m. s. carregou
  2. m. p. carregæ
  3. f. s. carregâ
  4. f. p. carregæ

Gerundio

  1. carregando
vegnî

Indicativo

Presente

  1. mi vëgno
  2. ti ti vëgni
  3. o/a vëgne/ven
  4. niatri vegnimmo
  5. viatri vegnî
  6. liatri vëgnan

Imperfetto

  1. mi vegniva
  2. ti ti vegnivi
  3. o/a vegniva
  4. niatri vegnivimo
  5. viatri vegnivi
  6. liatri vegnivan

Futuro

  1. mi vegniò
  2. ti ti vegniæ
  3. o/a vegnià
  4. niatri vegniemo
  5. viatri vegniei
  6. liatri vegnian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi vëgne
  2. che ti ti vëgni
  3. che lê o/a vëgne
  4. che niatri vegnimmo
  5. che viatri vegnî
  6. che liatri vëgnan

Imperfetto

  1. che mi vegnisse
  2. che ti ti vegnisci
  3. che lê o/a vegnisse
  4. che niatri vegniscimo
  5. che viatri vegnisci
  6. che liatri vegnissan

Condizionale

  1. mi vegnieiva/vegniæ
  2. ti ti vegniësci
  3. o/a vegnieiva/vegniæ
  4. niatri vegniëscimo
  5. viatri vegniësci
  6. liatri vegnieivan/vegniæn

Imperativo

  1. vëgni ti!
  2. vegnimmo niatri!
  3. vegnî viatri!

Participio passato

  1. m. s. vegnuo
  2. m. p. vegnui
  3. f. s. vegnua
  4. f. p. vegnue

Gerundio

  1. vegnindo
Ben che scià en in sciâ verscion zeneise do scito, o DEIZE o l’é un diçionäio italian-zeneise: i contegnui de ste pagine en donca scriti in italian.