DEIZE
appoggiare
-
posare qcs. sopra a qcs. altro appösâ
[apɔːˈsaː] dove l’hai appoggiata la pentola?
donde ti l’æ appösâ a pugnatta?
ho appoggiato le chiavi sul mobile dell’ingresso
ò appösou e ciave in sciô mòbile de l’intrâ
-
mettere qcs. contro un sostegno arrembâ
[areŋˈbaː] La vedi la scala? È appoggiata alla parete!
Ti â veddi a scâ? A l’é arrembâ a-a miagia!
appoggia la bici contro la ringhiera
arremba a biçicletta contra a ringhea
-
favorire arrembâ
[areŋˈbaː] sostegnî
[susteˈɲiː] nessuno ha voluto appoggiare il suo progetto
nisciun l’à vosciuo arrembâ o seu progetto
-
essere posato su qcs. ëse appösou
[ˈeːse apɔːˈzɔw] arrezise
[aˈrezise] l’edificio appoggia su una roccia
o palaçio o l’é appösou in sce un scheuggio
il ponte poggia su pilastri di cemento
o ponte o s’arreze in sce di pillastri de ciumento
appoggiarsi
-
reggersi a qcs. o qcn. arrembâse
[areŋˈbaːse] arrezise
[aˈrezise] l’atleta si è appoggiato al compagno dopo la gara
l’atleta o s’é arrembou a-o compagno dòppo a competiçion
Coniugazioni
appösâ
Indicativo
Presente
- mi appöso
- ti t’appösi
- lê o/a l’appösa
- niatri appösemmo
- viatri appösæ
- liatri appösan
Imperfetto
- mi appösava
- ti t’appösavi
- lê o/a l’appösava
- niatri appösavimo
- viatri appösavi
- liatri appösavan
Futuro
- mi appösiò
- ti t’appösiæ
- lê o/a l’appösià
- niatri appösiemo
- viatri appösiei
- liatri appösian
Congiuntivo
Presente
- che mi appöse
- che ti t’appösi
- che lê o/a l’appöse
- che niatri appösemmo
- che viatri appösæ
- che liatri appösan
Imperfetto
- che mi appösesse
- che ti t’appösesci
- che lê o/a l’appösesse
- che niatri appösescimo
- che viatri appösesci
- che liatri appösessan
Condizionale
- mi appösieiva/appösiæ
- ti t’appösiësci
- lê o/a l’appösieiva/appösiæ
- niatri appösiëscimo
- viatri appösiësci
- liatri appösieivan/appösiæn
Imperativo
- appösa ti!
- appösemmo niatri!
- appösæ viatri!
Participio passato
- m. s. appösou
- m. p. appösæ
- f. s. appösâ
- f. p. appösæ
Gerundio
- appösando
arrembâ
Indicativo
Presente
- mi arrembo
- ti t’arrembi
- lê o/a l’arremba
- niatri arrembemmo
- viatri arrembæ
- liatri arremban
Imperfetto
- mi arrembava
- ti t’arrembavi
- lê o/a l’arrembava
- niatri arrembavimo
- viatri arrembavi
- liatri arrembavan
Futuro
- mi arrembiò
- ti t’arrembiæ
- lê o/a l’arrembià
- niatri arrembiemo
- viatri arrembiei
- liatri arrembian
Congiuntivo
Presente
- che mi arrembe
- che ti t’arrembi
- che lê o/a l’arrembe
- che niatri arrembemmo
- che viatri arrembæ
- che liatri arremban
Imperfetto
- che mi arrembesse
- che ti t’arrembesci
- che lê o/a l’arrembesse
- che niatri arrembescimo
- che viatri arrembesci
- che liatri arrembessan
Condizionale
- mi arrembieiva/arrembiæ
- ti t’arrembiësci
- lê o/a l’arrembieiva/arrembiæ
- niatri arrembiëscimo
- viatri arrembiësci
- liatri arrembieivan/arrembiæn
Imperativo
- arremba ti!
- arrembemmo niatri!
- arrembæ viatri!
Participio passato
- m. s. arrembou
- m. p. arrembæ
- f. s. arrembâ
- f. p. arrembæ
Gerundio
- arrembando
arreze
Indicativo
Presente
- mi arrezo
- ti t’arrezi
- lê o/a l’arreze
- niatri arrezzemmo
- viatri arrezzei
- liatri arrezan
Imperfetto
- mi arrezzeiva
- ti t’arrezzeivi
- lê o/a l’arrezzeiva
- niatri arrezzeivimo
- viatri arrezzeivi
- liatri arrezzeivan
Futuro
- mi arrezziò
- ti t’arrezziæ
- lê o/a l’arrezzià
- niatri arrezziemo
- viatri arrezziei
- liatri arrezzian
Congiuntivo
Presente
- che mi arreze
- che ti t’arrezi
- che lê o/a l’arreze
- che niatri arrezzemmo
- che viatri arrezzei
- che liatri arrezan
Imperfetto
- che mi arrezzesse
- che ti t’arrezzesci
- che lê o/a l’arrezzesse
- che niatri arrezzescimo
- che viatri arrezzesci
- che liatri arrezzessan
Condizionale
- mi arrezzieiva/arrezziæ
- ti t’arrezziësci
- lê o/a l’arrezzieiva/arrezziæ
- niatri arrezziëscimo
- viatri arrezziësci
- liatri arrezzieivan/arrezziæn
Imperativo
- arrezi ti!
- arrezzemmo niatri!
- arrezzei viatri!
Participio passato
- m. s. arrezzuo
- m. p. arrezzui
- f. s. arrezzua
- f. p. arrezzue
Gerundio
- arrezzendo
sostegnî
Indicativo
Presente
- mi sostëgno
- ti ti sostëgni
- lê o/a sostëgne/sosten
- niatri sostegnimmo
- viatri sostegnî
- liatri sostëgnan
Imperfetto
- mi sostegniva
- ti ti sostegnivi
- lê o/a sostegniva
- niatri sostegnivimo
- viatri sostegnivi
- liatri sostegnivan
Futuro
- mi sostegniò
- ti ti sostegniæ
- lê o/a sostegnià
- niatri sostegniemo
- viatri sostegniei
- liatri sostegnian
Congiuntivo
Presente
- che mi sostëgne
- che ti ti sostëgni
- che lê o/a sostëgne
- che niatri sostegnimmo
- che viatri sostegnî
- che liatri sostëgnan
Imperfetto
- che mi sostegnisse
- che ti ti sostegnisci
- che lê o/a sostegnisse
- che niatri sostegniscimo
- che viatri sostegnisci
- che liatri sostegnissan
Condizionale
- mi sostegnieiva/sostegniæ
- ti ti sostegniësci
- lê o/a sostegnieiva/sostegniæ
- niatri sostegniëscimo
- viatri sostegniësci
- liatri sostegnieivan/sostegniæn
Imperativo
- sostëgni ti!
- sostegnimmo niatri!
- sostegnî viatri!
Participio passato
- m. s. sostegnuo
- m. p. sostegnui
- f. s. sostegnua
- f. p. sostegnue
Gerundio
- sostegnindo