DEIZE
Diçionäio italian-zeneise
aprire bocca
loc. v.
-
parlare; rompere il silenzio arvî a bocca
[arˈvj aː ˈbukˑa] appena la sindaca ha aperto bocca, tutti hanno taciuto
comme a scindica a l’à averto a bocca, tutti an taxuo
Coniugaçioin
arvî
Indicativo
Presente
- mi arvo
- ti t’arvi
- lê o/a l’arve
- niatri arvimmo
- viatri arvî
- liatri arvan
Imperfetto
- mi arviva
- ti t’arvivi
- lê o/a l’arviva
- niatri arvivimo
- viatri arvivi
- liatri arvivan
Futuo
- mi arviò
- ti t’arviæ
- lê o/a l’arvià
- niatri arviemo
- viatri arviei
- liatri arvian
Conzontivo
Presente
- che mi arve
- che ti t’arvi
- che lê o/a l’arve
- che niatri arvimmo
- che viatri arvî
- che liatri arvan
Imperfetto
- che mi arvisse
- che ti t’arvisci
- che lê o/a l’arvisse
- che niatri arviscimo
- che viatri arvisci
- che liatri arvissan
Condiçionale
- mi arvieiva/arviæ
- ti t’arviësci
- lê o/a l’arvieiva/arviæ
- niatri arviëscimo
- viatri arviësci
- liatri arvieivan/arviæn
Imperativo
- arvi ti!
- arvimmo niatri!
- arvî viatri!
Partiçipio passou
- m. s. averto
- m. p. averti
- f. s. averta
- f. p. averte
Gerundio
- arvindo