Conseggio pe-o patrimònio linguistico ligure

Conseggio ligure

DEIZE

Diçionäio italian-zeneise

darsi da fare

loc. v.
  1. adoperarsi per raggiungere uno scopo

    dâse d’attorno [ˈdaːse d aˈtuːrnu]

    addeuviâse [adøːˈvjaːse] (var. deuviâse)1

    dobbiamo darci da fare se vogliamo finire questo lavoro prima di sera

    emmo da dâse d’attorno se voemmo finî sto travaggio primma che vëgne seia

Pe saveine de ciù

1. Pròstexi de [a]- in verbi e sostantivi

In zeneise a pròstexi – saiva à dî l’azzonta in poxiçion iniçiale – de unna vocale [a]- a l’é assæ frequente inte tante forme verbale. Sti verbi peuan donca presentâse co-a doggia forma, pe exempio: arregordâ [areɡurˈdaː] ~ regordâ [reɡurˈdaː]; addeuviâ [adøːˈvjaː] ~ deuviâ [døːˈvjaː]; allevâ [aleˈvaː] ~ levâ [leˈvaː]; ammiâ [aˈmjaː] ~ miâ [ˈmjaː]; arrecheugge [areˈkødʒˑe] ~ recheugge [reˈkødʒˑe]. Ben che in origine sto fenòmeno o poeiva avei unna fonçion intenscificativa, inta prattica tutte doe e forme – con ò sensa a vocale iniçiale – en equivalente e no compòrta nisciuña variaçion de scignificato. O fenòmeno o l’interessa ascì çerti sostantivi deverbali, comme arregòrdo [areˈɡɔːrdu] ~ regòrdo [reˈɡɔːrdu], allevamacce [ale(ː)vaˈmatʃˑe] ~ levamacce [ale(ː)vaˈmatʃˑe] ò arrecuggeita [arekyˈdʒejta] ~ recuggeita [rekyˈdʒejta]. Anche inte sti caxi, pe-o sòlito e doe forme no implican de differense de scignificato. Into DEIZE, e forme con ò sensa pròstexi de [a]- en lemmatizzæ inta forma consciderâ ciù frequente inte l’uso generale.

Coniugaçioin

addeuviâ

Indicativo

Presente

  1. mi addeuvio
  2. ti t’addeuvi
  3. o/a l’addeuvia
  4. niatri addeuviemmo/addeuviemo
  5. viatri addeuviæ
  6. liatri addeuvian

Imperfetto

  1. mi addeuviava
  2. ti t’addeuviavi
  3. o/a l’addeuviava
  4. niatri addeuviavimo
  5. viatri addeuviavi
  6. liatri addeuviavan

Futuo

  1. mi addeuviò
  2. ti t’addeuviæ
  3. o/a l’addeuvià
  4. niatri addeuviemo
  5. viatri addeuviei
  6. liatri addeuvian

Conzontivo

Presente

  1. che mi addeuvie
  2. che ti t’addeuvi
  3. che lê o/a l’addeuvie
  4. che niatri addeuviemmo/addeuviemo
  5. che viatri addeuviæ
  6. che liatri addeuvian

Imperfetto

  1. che mi addeuviesse
  2. che ti t’addeuviesci
  3. che lê o/a l’addeuviesse
  4. che niatri addeuviescimo
  5. che viatri addeuviesci
  6. che liatri addeuviessan

Condiçionale

  1. mi addeuvieiva/addeuviæ
  2. ti t’addeuviësci
  3. o/a l’addeuvieiva/addeuviæ
  4. niatri addeuviëscimo
  5. viatri addeuviësci
  6. liatri addeuvieivan/addeuviæn

Imperativo

  1. addeuvia ti!
  2. addeuviemmo/addeuviemo niatri!
  3. addeuviæ viatri!

Partiçipio passou

  1. m. s. addeuviou
  2. m. p. addeuviæ
  3. f. s. addeuviâ
  4. f. p. addeuviæ

Gerundio

  1. addeuviando

Indicativo

Presente

  1. mi daggo
  2. ti ti dæ
  3. o/a dà
  4. niatri demmo
  5. viatri
  6. liatri dan

Imperfetto

  1. mi dava
  2. ti ti davi
  3. o/a dava
  4. niatri davimo
  5. viatri davi
  6. liatri davan

Futuo

  1. mi daiò
  2. ti ti daiæ
  3. o/a daià
  4. niatri daiemo
  5. viatri daiei
  6. liatri daian

Conzontivo

Presente

  1. che mi dagghe
  2. che ti ti dagghi
  3. che lê o/a dagghe
  4. che niatri demmo
  5. che viatri
  6. che liatri daggan

Imperfetto

  1. che mi desse
  2. che ti ti desci
  3. che lê o/a desse
  4. che niatri descimo
  5. che viatri desci
  6. che liatri dessan

Condiçionale

  1. mi daieiva/daiæ
  2. ti ti daiësci
  3. o/a daieiva/daiæ
  4. niatri daiëscimo
  5. viatri daiësci
  6. liatri daieivan/daiæn

Imperativo

  1. danni ti!
  2. demmo niatri!
  3. viatri!

Partiçipio passou

  1. m. s. dæto
  2. m. p. dæti
  3. f. s. dæta
  4. f. p. dæte

Gerundio

  1. dando