DEIZE
Diçionäio italian-zeneise
diserbare
v. tr.
-
levare le erbacce scerbâ
[ʃɛrˈbaː] le nipotine aiutano il nonno a diserbare la vigna
e nessette aggiuttan o messiavo à scerbâ a vigna
Coniugazioni
scerbâ
Indicativo
Presente
- mi scerbo
- ti ti scerbi
- lê o/a scerba
- niatri scerbemmo
- viatri scerbæ
- liatri scerban
Imperfetto
- mi scerbava
- ti ti scerbavi
- lê o/a scerbava
- niatri scerbavimo
- viatri scerbavi
- liatri scerbavan
Futuro
- mi scerbiò
- ti ti scerbiæ
- lê o/a scerbià
- niatri scerbiemo
- viatri scerbiei
- liatri scerbian
Congiuntivo
Presente
- che mi scerbe
- che ti ti scerbi
- che lê o/a scerbe
- che niatri scerbemmo
- che viatri scerbæ
- che liatri scerban
Imperfetto
- che mi scerbesse
- che ti ti scerbesci
- che lê o/a scerbesse
- che niatri scerbescimo
- che viatri scerbesci
- che liatri scerbessan
Condizionale
- mi scerbieiva/scerbiæ
- ti ti scerbiësci
- lê o/a scerbieiva/scerbiæ
- niatri scerbiëscimo
- viatri scerbiësci
- liatri scerbieivan/scerbiæn
Imperativo
- scerba ti!
- scerbemmo niatri!
- scerbæ viatri!
Participio passato
- m. s. scerbou
- m. p. scerbæ
- f. s. scerbâ
- f. p. scerbæ
Gerundio
- scerbando