Conseggio pe-o patrimònio linguistico ligure

Conseggio ligure

DEIZE

Diçionäio italian-zeneise

entrarci come i cavoli a merenda

loc. v.
  1. essere fuori luogo o inadeguato

    accrescighe comme o formaggio inti merelli [akreˈʃiɡe kumˑɔ w furˈmadʒˑu ŋti meˈrelˑi]

    accrescighe comme l’ægua into vin [akreˈʃiɡe kumˑe ˈl ɛːɡwa ŋtu ˈviŋ]

    la sua battuta durante il funerale c’entrava come i cavoli a merenda

    a seu burla a-o morteuio a gh’accresceiva comme o formaggio inti merelli

  2. intromettersi inopportunamente

    sciortî feua pe mezzan despixonou [ʃurˈtiː ˈføːa pe meˈzaŋ despiʒuˈnɔw]

    vuole sempre dire la sua, ma in quella trattativa c’entrava come i cavoli a merenda

    o veu delongo dî a seu, ma inte quella trattativa o l’é sciortio feua pe mezzan despixonou

Coniugaçioin

accresce

Indicativo

Presente

  1. mi accrescio
  2. ti t’accresci
  3. lê o/a l’accresce
  4. niatri accrescemmo
  5. viatri accrescei
  6. liatri accrescian

Imperfetto

  1. mi accresceiva
  2. ti t’accresceivi
  3. lê o/a l’accresceiva
  4. niatri accresceivimo
  5. viatri accresceivi
  6. liatri accresceivan

Futuo

  1. mi accresciò
  2. ti t’accresciæ
  3. lê o/a l’accrescià
  4. niatri accresciemo
  5. viatri accresciei
  6. liatri accrescian

Conzontivo

Presente

  1. che mi accresce
  2. che ti t’accresci
  3. che lê o/a l’accresce
  4. che niatri accrescemmo
  5. che viatri accrescei
  6. che liatri accrescian

Imperfetto

  1. che mi accrescesse
  2. che ti t’accrescesci
  3. che lê o/a l’accrescesse
  4. che niatri accrescescimo
  5. che viatri accrescesci
  6. che liatri accrescessan

Condiçionale

  1. mi accrescieiva/accresciæ
  2. ti t’accresciësci
  3. lê o/a l’accrescieiva/accresciæ
  4. niatri accresciëscimo
  5. viatri accresciësci
  6. liatri accrescieivan/accresciæn

Imperativo

  1. accresci ti!
  2. accrescemmo niatri!
  3. accrescei viatri!

Partiçipio passou

  1. m. s. accresciuo
  2. m. p. accresciui
  3. f. s. accresciua
  4. f. p. accresciue

Gerundio

  1. accrescendo
sciortî

Indicativo

Presente

  1. mi sciòrto
  2. ti ti sciòrti
  3. lê o/a sciòrte
  4. niatri sciortimmo
  5. viatri sciortî
  6. liatri sciòrtan

Imperfetto

  1. mi sciortiva
  2. ti ti sciortivi
  3. lê o/a sciortiva
  4. niatri sciortivimo
  5. viatri sciortivi
  6. liatri sciortivan

Futuo

  1. mi sciortiò
  2. ti ti sciortiæ
  3. lê o/a sciortià
  4. niatri sciortiemo
  5. viatri sciortiei
  6. liatri sciortian

Conzontivo

Presente

  1. che mi sciòrte
  2. che ti ti sciòrti
  3. che lê o/a sciòrte
  4. che niatri sciortimmo
  5. che viatri sciortî
  6. che liatri sciòrtan

Imperfetto

  1. che mi sciortisse
  2. che ti ti sciortisci
  3. che lê o/a sciortisse
  4. che niatri sciortiscimo
  5. che viatri sciortisci
  6. che liatri sciortissan

Condiçionale

  1. mi sciortieiva/sciortiæ
  2. ti ti sciortiësci
  3. lê o/a sciortieiva/sciortiæ
  4. niatri sciortiëscimo
  5. viatri sciortiësci
  6. liatri sciortieivan/sciortiæn

Imperativo

  1. sciòrti ti!
  2. sciortimmo niatri!
  3. sciortî viatri!

Partiçipio passou

  1. m. s. sciortio
  2. m. p. sciortii
  3. f. s. sciortia
  4. f. p. sciortie

Gerundio

  1. sciortindo