DEIZE
Diçionäio italian-zeneise
raccomandare
v. tr.
-
arrecommandâ
[arekumaŋˈdaː]
Coniugaçioin
arrecommandâ
Indicativo
Presente
- mi arrecommando
- ti t’arrecommandi
- lê o/a l’arrecommanda
- niatri arrecommandemmo
- viatri arrecommandæ
- liatri arrecommandan
Imperfetto
- mi arrecommandava
- ti t’arrecommandavi
- lê o/a l’arrecommandava
- niatri arrecommandavimo
- viatri arrecommandavi
- liatri arrecommandavan
Futuo
- mi arrecommandiò
- ti t’arrecommandiæ
- lê o/a l’arrecommandià
- niatri arrecommandiemo
- viatri arrecommandiei
- liatri arrecommandian
Conzontivo
Presente
- che mi arrecommande
- che ti t’arrecommandi
- che lê o/a l’arrecommande
- che niatri arrecommandemmo
- che viatri arrecommandæ
- che liatri arrecommandan
Imperfetto
- che mi arrecommandesse
- che ti t’arrecommandesci
- che lê o/a l’arrecommandesse
- che niatri arrecommandescimo
- che viatri arrecommandesci
- che liatri arrecommandessan
Condiçionale
- mi arrecommandieiva/arrecommandiæ
- ti t’arrecommandiësci
- lê o/a l’arrecommandieiva/arrecommandiæ
- niatri arrecommandiëscimo
- viatri arrecommandiësci
- liatri arrecommandieivan/arrecommandiæn
Imperativo
- arrecommanda ti!
- arrecommandemmo niatri!
- arrecommandæ viatri!
Partiçipio passou
- m. s. arrecommandou
- m. p. arrecommandæ
- f. s. arrecommandâ
- f. p. arrecommandæ
Gerundio
- arrecommandando