Conseggio pe-o patrimònio linguistico ligure

Conseggio ligure

DEIZE

Diçionäio italian-zeneise

ritirare

v. tr.
  1. tirare indietro

    arretiâ [areˈtjaː] (var. retiâ)1

    ha ritirato la mano dal fuoco

    o l’à arretiou a man d’in sciô feugo

  2. prelevare

    arretiâ [areˈtjaː] (var. retiâ)1

    sono andata a ritirare la lettera in posta

    son anæta à arretiâ a lettia in pòsta

ritirarsi

v. pron.
  1. retrocedere

    arretiâse [areˈtjaːse] (var. retiâse)1

  2. tirarsi indietro, abbandonare qcs.

    arretiâse [areˈtjaːse] (var. retiâse)1

    abbandonâ [abaŋduˈnaː]

    i soldati si ritirano dal fronte

    i sordatti s’arretian da-o fronte

  3. scostarsi

    arrösâse [arɔːˈzaːse]

    la folla si è ritirata per farli passare

    e gente s’en arrösæ pe lasciâli passâ

Per saperne di più

1. Prostesi di [a]- in verbi e sostantivi

In genovese è particolarmente frequente la prostesi – cioè l’aggiunta in posizione iniziale – di una vocale [a]- in molte forme verbali. Questi verbi possono quindi presentarsi in doppia forma, ad esempio: arregordâ [areɡurˈdaː] ~ regordâ [reɡurˈdaː] “ricordare”; addeuviâ [adøːˈvjaː] ~ deuviâ [døːˈvjaː] “usare”; allevâ [aleˈvaː] ~ levâ [leˈvaː] “levare, togliere”; ammiâ [aˈmjaː] ~ miâ [ˈmjaː] “guardare”; arrecheugge [areˈkødʒˑe] ~ recheugge [reˈkødʒˑe] “raccogliere”. Sebbene in origine questo fenomeno potesse forse avere funzione intensificativa, nella pratica entrambe le forme – con o senza la vocale iniziale – sono equivalenti e non comportano alcuna variazione di significato. Il fenomeno riguarda anche alcuni sostantivi deverbali, come arregòrdo [areˈɡɔːrdu] ~ regòrdo [reˈɡɔːrdu] “ricordo”, allevamacce [ale(ː)vaˈmatʃˑe] ~ levamacce [ale(ː)vaˈmatʃˑe] “smacchiatore” o arrecuggeita [arekyˈdʒejta] ~ recuggeita [rekyˈdʒejta] “raccolta”. Anche in questi casi, di norma le due forme non implicano differenze di significato. Nel DEIZE, le forme con o senza prostesi di [a]- sono lemmatizzate nella forma ritenuta più frequente nell’uso generale.

Coniugazioni

abbandonâ

Indicativo

Presente

  1. mi abbandoño
  2. ti t’abbandoñi
  3. o/a l’abbandoña
  4. niatri abbandonemmo
  5. viatri abbandonæ
  6. liatri abbandoñan

Imperfetto

  1. mi abbandonava
  2. ti t’abbandonavi
  3. o/a l’abbandonava
  4. niatri abbandonavimo
  5. viatri abbandonavi
  6. liatri abbandonavan

Futuro

  1. mi abbandoniò
  2. ti t’abbandoniæ
  3. o/a l’abbandonià
  4. niatri abbandoniemo
  5. viatri abbandoniei
  6. liatri abbandonian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi abbandoñe
  2. che ti t’abbandoñi
  3. che lê o/a l’abbandoñe
  4. che niatri abbandonemmo
  5. che viatri abbandonæ
  6. che liatri abbandoñan

Imperfetto

  1. che mi abbandonesse
  2. che ti t’abbandonesci
  3. che lê o/a l’abbandonesse
  4. che niatri abbandonescimo
  5. che viatri abbandonesci
  6. che liatri abbandonessan

Condizionale

  1. mi abbandonieiva/abbandoniæ
  2. ti t’abbandoniësci
  3. o/a l’abbandonieiva/abbandoniæ
  4. niatri abbandoniëscimo
  5. viatri abbandoniësci
  6. liatri abbandonieivan/abbandoniæn

Imperativo

  1. abbandoña ti!
  2. abbandonemmo niatri!
  3. abbandonæ viatri!

Participio passato

  1. m. s. abbandonou
  2. m. p. abbandonæ
  3. f. s. abbandonâ
  4. f. p. abbandonæ

Gerundio

  1. abbandonando
arretiâ

Indicativo

Presente

  1. mi arretio
  2. ti t’arretii
  3. o/a l’arretia
  4. niatri arretiemmo/arretiemo
  5. viatri arretiæ
  6. liatri arretian

Imperfetto

  1. mi arretiava
  2. ti t’arretiavi
  3. o/a l’arretiava
  4. niatri arretiavimo
  5. viatri arretiavi
  6. liatri arretiavan

Futuro

  1. mi arretiò
  2. ti t’arretiæ
  3. o/a l’arretià
  4. niatri arretiemo
  5. viatri arretiei
  6. liatri arretian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi arretie
  2. che ti t’arretii
  3. che lê o/a l’arretie
  4. che niatri arretiemmo/arretiemo
  5. che viatri arretiæ
  6. che liatri arretian

Imperfetto

  1. che mi arretiesse
  2. che ti t’arretiesci
  3. che lê o/a l’arretiesse
  4. che niatri arretiescimo
  5. che viatri arretiesci
  6. che liatri arretiessan

Condizionale

  1. mi arretieiva/arretiæ
  2. ti t’arretiësci
  3. o/a l’arretieiva/arretiæ
  4. niatri arretiëscimo
  5. viatri arretiësci
  6. liatri arretieivan/arretiæn

Imperativo

  1. arretia ti!
  2. arretiemmo/arretiemo niatri!
  3. arretiæ viatri!

Participio passato

  1. m. s. arretiou
  2. m. p. arretiæ
  3. f. s. arretiâ
  4. f. p. arretiæ

Gerundio

  1. arretiando
Ben che scià en in sciâ verscion zeneise do scito, o DEIZE o l’é un diçionäio italian-zeneise: i contegnui de ste pagine en donca scriti in italian.