DEIZE
salutare1
-
che giova al benessere san
[ˈsaŋ] è una bevanda salutare e naturale
o l’é un beviaggio san e naturale
Pe saveine de ciù
Prononçia di plurali de poule in -an
In zeneise o plurale de poule in -an o l’é -en (artexan > artexen, can > chen, italian > italien). A prononçia da desinensa a l’é -[ˈeŋ] (con vocale serrâ) into zeneise urban (da-a quæ s’arriva ascì a-a grafia, respetto à quella “etimologica” -æn); in tante varietæ periferiche a l’é incangio -[ˈɛŋ], con vocale averta. A grafia do zeneise a permette de representâ tutte doe e prononçie pe mezo de unna sola forma.
In scê alternanse de prononçia do zeneise d’ancheu scompartie da-a communitæ de locutoî, e in scê seu representaçioin lescicografiche (in parte repiggiæ into DEIZE), s’ammie in particolâ S. Lusito, Aspetti teorici e pratici della redazione di un dizionario genovese-italiano della lingua contemporanea. Metalessicografia di una varietà di koinè, Edizioni dell’Orso, 2025, §6.
Declinaçioin
| m. s | m. p | f. s | f. p |
|---|---|---|---|
| san | sen | saña | sañe |
salutare2
-
rivolgere a qcn. un saluto quando lo si incontra saluâ
[saˈlɥaː] resunnâ
[resyˈnaː] dâ i salui (à qcn.)
[ˈdaː i saˈlyːi] ho provato a salutarle ma non mi hanno visto
ò provou à saluâle ma no m’an visto
-
fare il saluto militare o sim. saluâ
[saˈlɥaː] i soldati salutano il sergente
i sordatti saluan o sargente
-
accogliere saluâ
[saˈlɥaː] la folla in piazza ha salutato la senatrice
e gente in sciâ ciassa an saluou a senatoa
Coniugaçioin
resunnâ
Indicativo
Presente
- mi reseunno
- ti ti reseunni
- lê o/a reseunna
- niatri resunnemmo
- viatri resunnæ
- liatri reseunnan
Imperfetto
- mi resunnava
- ti ti resunnavi
- lê o/a resunnava
- niatri resunnavimo
- viatri resunnavi
- liatri resunnavan
Futuo
- mi resunniò
- ti ti resunniæ
- lê o/a resunnià
- niatri resunniemo
- viatri resunniei
- liatri resunnian
Conzontivo
Presente
- che mi reseunne
- che ti ti reseunni
- che lê o/a reseunne
- che niatri resunnemmo
- che viatri resunnæ
- che liatri reseunnan
Imperfetto
- che mi resunnesse
- che ti ti resunnesci
- che lê o/a resunnesse
- che niatri resunnescimo
- che viatri resunnesci
- che liatri resunnessan
Condiçionale
- mi resunnieiva/resunniæ
- ti ti resunniësci
- lê o/a resunnieiva/resunniæ
- niatri resunniëscimo
- viatri resunniësci
- liatri resunnieivan/resunniæn
Imperativo
- reseunna ti!
- resunnemmo niatri!
- resunnæ viatri!
Partiçipio passou
- m. s. resunnou
- m. p. resunnæ
- f. s. resunnâ
- f. p. resunnæ
Gerundio
- resunnando
saluâ
Indicativo
Presente
- mi saluo
- ti ti salui
- lê o/a salua
- niatri saluemmo/saluemo
- viatri saluæ
- liatri saluan
Imperfetto
- mi saluava
- ti ti saluavi
- lê o/a saluava
- niatri saluavimo
- viatri saluavi
- liatri saluavan
Futuo
- mi saluiò
- ti ti saluiæ
- lê o/a saluià
- niatri saluiemo
- viatri saluiei
- liatri saluian
Conzontivo
Presente
- che mi salue
- che ti ti salui
- che lê o/a salue
- che niatri saluemmo/saluemo
- che viatri saluæ
- che liatri saluan
Imperfetto
- che mi saluesse
- che ti ti saluesci
- che lê o/a saluesse
- che niatri saluescimo
- che viatri saluesci
- che liatri saluessan
Condiçionale
- mi saluieiva/saluiæ
- ti ti saluiësci
- lê o/a saluieiva/saluiæ
- niatri saluiëscimo
- viatri saluiësci
- liatri saluieivan/saluiæn
Imperativo
- salua ti!
- saluemmo/saluemo niatri!
- saluæ viatri!
Partiçipio passou
- m. s. saluou
- m. p. saluæ
- f. s. saluâ
- f. p. saluæ
Gerundio
- saluando