Conseggio pe-o patrimònio linguistico ligure

Conseggio ligure

DEIZE

Diçionäio italian-zeneise

salutare1

agg.
  1. che giova al benessere

    san [ˈsaŋ]

    è una bevanda salutare e naturale

    o l’é un beviaggio san e naturale

Pe saveine de ciù

Prononçia di plurali de poule in -an

In zeneise o plurale de poule in -an o l’é -en (artexan > artexen, can > chen, italian > italien). A prononçia da desinensa a l’é -[ˈeŋ] (con vocale serrâ) into zeneise urban (da-a quæ s’arriva ascì a-a grafia, respetto à quella “etimologica” -æn); in tante varietæ periferiche a l’é incangio -[ˈɛŋ], con vocale averta. A grafia do zeneise a permette de representâ tutte doe e prononçie pe mezo de unna sola forma.

In scê alternanse de prononçia do zeneise d’ancheu scompartie da-a communitæ de locutoî, e in scê seu representaçioin lescicografiche (in parte repiggiæ into DEIZE), s’ammie in particolâ S. Lusito, Aspetti teorici e pratici della redazione di un dizionario genovese-italiano della lingua contemporanea. Metalessicografia di una varietà di koinè, Edizioni dell’Orso, 2025, §6.

Declinaçioin

m. s m. p f. s f. p
san sen saña sañe

salutare2

v. tr.
  1. rivolgere a qcn. un saluto quando lo si incontra

    saluâ [saˈlɥaː]

    resunnâ [resyˈnaː]

    dâ i salui (à qcn.) [ˈdaː i saˈlyːi]

    ho provato a salutarle ma non mi hanno visto

    ò provou à saluâle ma no m’an visto

  2. fare il saluto militare o sim.

    saluâ [saˈlɥaː]

    i soldati salutano il sergente

    i sordatti saluan o sargente

  3. accogliere

    saluâ [saˈlɥaː]

    la folla in piazza ha salutato la senatrice

    e gente in sciâ ciassa an saluou a senatoa

Coniugaçioin

resunnâ

Indicativo

Presente

  1. mi reseunno
  2. ti ti reseunni
  3. lê o/a reseunna
  4. niatri resunnemmo
  5. viatri resunnæ
  6. liatri reseunnan

Imperfetto

  1. mi resunnava
  2. ti ti resunnavi
  3. lê o/a resunnava
  4. niatri resunnavimo
  5. viatri resunnavi
  6. liatri resunnavan

Futuo

  1. mi resunniò
  2. ti ti resunniæ
  3. lê o/a resunnià
  4. niatri resunniemo
  5. viatri resunniei
  6. liatri resunnian

Conzontivo

Presente

  1. che mi reseunne
  2. che ti ti reseunni
  3. che lê o/a reseunne
  4. che niatri resunnemmo
  5. che viatri resunnæ
  6. che liatri reseunnan

Imperfetto

  1. che mi resunnesse
  2. che ti ti resunnesci
  3. che lê o/a resunnesse
  4. che niatri resunnescimo
  5. che viatri resunnesci
  6. che liatri resunnessan

Condiçionale

  1. mi resunnieiva/resunniæ
  2. ti ti resunniësci
  3. lê o/a resunnieiva/resunniæ
  4. niatri resunniëscimo
  5. viatri resunniësci
  6. liatri resunnieivan/resunniæn

Imperativo

  1. reseunna ti!
  2. resunnemmo niatri!
  3. resunnæ viatri!

Partiçipio passou

  1. m. s. resunnou
  2. m. p. resunnæ
  3. f. s. resunnâ
  4. f. p. resunnæ

Gerundio

  1. resunnando
saluâ

Indicativo

Presente

  1. mi saluo
  2. ti ti salui
  3. lê o/a salua
  4. niatri saluemmo/saluemo
  5. viatri saluæ
  6. liatri saluan

Imperfetto

  1. mi saluava
  2. ti ti saluavi
  3. lê o/a saluava
  4. niatri saluavimo
  5. viatri saluavi
  6. liatri saluavan

Futuo

  1. mi saluiò
  2. ti ti saluiæ
  3. lê o/a saluià
  4. niatri saluiemo
  5. viatri saluiei
  6. liatri saluian

Conzontivo

Presente

  1. che mi salue
  2. che ti ti salui
  3. che lê o/a salue
  4. che niatri saluemmo/saluemo
  5. che viatri saluæ
  6. che liatri saluan

Imperfetto

  1. che mi saluesse
  2. che ti ti saluesci
  3. che lê o/a saluesse
  4. che niatri saluescimo
  5. che viatri saluesci
  6. che liatri saluessan

Condiçionale

  1. mi saluieiva/saluiæ
  2. ti ti saluiësci
  3. lê o/a saluieiva/saluiæ
  4. niatri saluiëscimo
  5. viatri saluiësci
  6. liatri saluieivan/saluiæn

Imperativo

  1. salua ti!
  2. saluemmo/saluemo niatri!
  3. saluæ viatri!

Partiçipio passou

  1. m. s. saluou
  2. m. p. saluæ
  3. f. s. saluâ
  4. f. p. saluæ

Gerundio

  1. saluando