Conseggio pe-o patrimònio linguistico ligure

Conseggio ligure

DEIZE

Diçionäio italian-zeneise

smettere

v. tr.
  1. sospendere o interrompere, seguito da compl. ogg.

    abbandonâ [abaŋduˈnaː]

    interrompî [iŋteruŋˈpiː] (var. interrompe)

    lasciâ [laˈʃaː]

    ho deciso di abbandonare gli studi per poter aiutare la famiglia

    ò deçiso d’abbandonâ i studdi pe poei aggiuttâ a famiggia

    l’azienda ha smesso la produzione del modello vecchio

    a dita a l’à abbandonou a produçion do modello vegio

  2. sospendere o interrompere, seguito da “di” + inf.

    desmette [dezˈmetˑe] (var. smette)

    abbiamo smesso di parlare appena è entrato il principale

    emmo desmisso de parlâ comm’o l’é introu o baccan

    vorrei smettere di fumare, ma non ci riesco

    vorriæ desmette de fummâ, ma no gh’arriëscio

  3. cessare di usare qualcosa

    desmette [dezˈmetˑe] (var. smette)

    questo scatolone è pieno di vestiti smessi

    sta scatoassa a l’é piña de vestî desmissi

v. tr.
  1. terminare

    affermâse [afɛrˈmaːse]

    interrompîse [iŋteruŋˈpiːse]

    terminâ [tɛrmiˈnaː]

    finî [fiˈniː]

    finalmente la pioggia ha smesso e siamo riusciti a uscire

    dòppo tanto l’ægua a s’é affermâ e emmo posciuo sciortî

smetterla

v. procompl.
  1. desmettila [dezˈmetˑila] (var. smettila)

    acciantâla (lì) coll. [atʃaŋˈtaːla] (var. ciantâla)1

Per saperne di più

1. Prostesi di [a]- in verbi e sostantivi

In genovese è particolarmente frequente la prostesi – cioè l’aggiunta in posizione iniziale – di una vocale [a]- in molte forme verbali. Questi verbi possono quindi presentarsi in doppia forma, ad esempio: arregordâ [areɡurˈdaː] ~ regordâ [reɡurˈdaː] “ricordare”; addeuviâ [adøːˈvjaː] ~ deuviâ [døːˈvjaː] “usare”; allevâ [aleˈvaː] ~ levâ [leˈvaː] “levare, togliere”; ammiâ [aˈmjaː] ~ miâ [ˈmjaː] “guardare”; arrecheugge [areˈkødʒˑe] ~ recheugge [reˈkødʒˑe] “raccogliere”. Sebbene in origine questo fenomeno potesse forse avere funzione intensificativa, nella pratica entrambe le forme – con o senza la vocale iniziale – sono equivalenti e non comportano alcuna variazione di significato. Il fenomeno riguarda anche alcuni sostantivi deverbali, come arregòrdo [areˈɡɔːrdu] ~ regòrdo [reˈɡɔːrdu] “ricordo”, allevamacce [ale(ː)vaˈmatʃˑe] ~ levamacce [ale(ː)vaˈmatʃˑe] “smacchiatore” o arrecuggeita [arekyˈdʒejta] ~ recuggeita [rekyˈdʒejta] “raccolta”. Anche in questi casi, di norma le due forme non implicano differenze di significato. Nel DEIZE, le forme con o senza prostesi di [a]- sono lemmatizzate nella forma ritenuta più frequente nell’uso generale.

Coniugazioni

abbandonâ

Indicativo

Presente

  1. mi abbandoño
  2. ti t’abbandoñi
  3. o/a l’abbandoña
  4. niatri abbandonemmo
  5. viatri abbandonæ
  6. liatri abbandoñan

Imperfetto

  1. mi abbandonava
  2. ti t’abbandonavi
  3. o/a l’abbandonava
  4. niatri abbandonavimo
  5. viatri abbandonavi
  6. liatri abbandonavan

Futuro

  1. mi abbandoniò
  2. ti t’abbandoniæ
  3. o/a l’abbandonià
  4. niatri abbandoniemo
  5. viatri abbandoniei
  6. liatri abbandonian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi abbandoñe
  2. che ti t’abbandoñi
  3. che lê o/a l’abbandoñe
  4. che niatri abbandonemmo
  5. che viatri abbandonæ
  6. che liatri abbandoñan

Imperfetto

  1. che mi abbandonesse
  2. che ti t’abbandonesci
  3. che lê o/a l’abbandonesse
  4. che niatri abbandonescimo
  5. che viatri abbandonesci
  6. che liatri abbandonessan

Condizionale

  1. mi abbandonieiva/abbandoniæ
  2. ti t’abbandoniësci
  3. o/a l’abbandonieiva/abbandoniæ
  4. niatri abbandoniëscimo
  5. viatri abbandoniësci
  6. liatri abbandonieivan/abbandoniæn

Imperativo

  1. abbandoña ti!
  2. abbandonemmo niatri!
  3. abbandonæ viatri!

Participio passato

  1. m. s. abbandonou
  2. m. p. abbandonæ
  3. f. s. abbandonâ
  4. f. p. abbandonæ

Gerundio

  1. abbandonando
acciantâ

Indicativo

Presente

  1. mi accianto
  2. ti t’accianti
  3. o/a l’accianta
  4. niatri acciantemmo
  5. viatri acciantæ
  6. liatri acciantan

Imperfetto

  1. mi acciantava
  2. ti t’acciantavi
  3. o/a l’acciantava
  4. niatri acciantavimo
  5. viatri acciantavi
  6. liatri acciantavan

Futuro

  1. mi acciantiò
  2. ti t’acciantiæ
  3. o/a l’acciantià
  4. niatri acciantiemo
  5. viatri acciantiei
  6. liatri acciantian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi acciante
  2. che ti t’accianti
  3. che lê o/a l’acciante
  4. che niatri acciantemmo
  5. che viatri acciantæ
  6. che liatri acciantan

Imperfetto

  1. che mi acciantesse
  2. che ti t’acciantesci
  3. che lê o/a l’acciantesse
  4. che niatri acciantescimo
  5. che viatri acciantesci
  6. che liatri acciantessan

Condizionale

  1. mi acciantieiva/acciantiæ
  2. ti t’acciantiësci
  3. o/a l’acciantieiva/acciantiæ
  4. niatri acciantiëscimo
  5. viatri acciantiësci
  6. liatri acciantieivan/acciantiæn

Imperativo

  1. accianta ti!
  2. acciantemmo niatri!
  3. acciantæ viatri!

Participio passato

  1. m. s. acciantou
  2. m. p. acciantæ
  3. f. s. acciantâ
  4. f. p. acciantæ

Gerundio

  1. acciantando
affermâ

Indicativo

Presente

  1. mi affermo
  2. ti t’affermi
  3. o/a l’afferma
  4. niatri affermemmo
  5. viatri affermæ
  6. liatri afferman

Imperfetto

  1. mi affermava
  2. ti t’affermavi
  3. o/a l’affermava
  4. niatri affermavimo
  5. viatri affermavi
  6. liatri affermavan

Futuro

  1. mi affermiò
  2. ti t’affermiæ
  3. o/a l’affermià
  4. niatri affermiemo
  5. viatri affermiei
  6. liatri affermian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi afferme
  2. che ti t’affermi
  3. che lê o/a l’afferme
  4. che niatri affermemmo
  5. che viatri affermæ
  6. che liatri afferman

Imperfetto

  1. che mi affermesse
  2. che ti t’affermesci
  3. che lê o/a l’affermesse
  4. che niatri affermescimo
  5. che viatri affermesci
  6. che liatri affermessan

Condizionale

  1. mi affermieiva/affermiæ
  2. ti t’affermiësci
  3. o/a l’affermieiva/affermiæ
  4. niatri affermiëscimo
  5. viatri affermiësci
  6. liatri affermieivan/affermiæn

Imperativo

  1. afferma ti!
  2. affermemmo niatri!
  3. affermæ viatri!

Participio passato

  1. m. s. affermou
  2. m. p. affermæ
  3. f. s. affermâ
  4. f. p. affermæ

Gerundio

  1. affermando
desmette

Indicativo

Presente

  1. mi desmetto
  2. ti ti desmetti
  3. o/a desmette
  4. niatri desmettemmo
  5. viatri desmettei
  6. liatri desmettan

Imperfetto

  1. mi desmetteiva
  2. ti ti desmetteivi
  3. o/a desmetteiva
  4. niatri desmetteivimo
  5. viatri desmetteivi
  6. liatri desmetteivan

Futuro

  1. mi desmettiò
  2. ti ti desmettiæ
  3. o/a desmettià
  4. niatri desmettiemo
  5. viatri desmettiei
  6. liatri desmettian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi desmette
  2. che ti ti desmetti
  3. che lê o/a desmette
  4. che niatri desmettemmo
  5. che viatri desmettei
  6. che liatri desmettan

Imperfetto

  1. che mi desmettesse
  2. che ti ti desmettesci
  3. che lê o/a desmettesse
  4. che niatri desmettescimo
  5. che viatri desmettesci
  6. che liatri desmettessan

Condizionale

  1. mi desmettieiva/desmettiæ
  2. ti ti desmettiësci
  3. o/a desmettieiva/desmettiæ
  4. niatri desmettiëscimo
  5. viatri desmettiësci
  6. liatri desmettieivan/desmettiæn

Imperativo

  1. desmetti ti!
  2. desmettemmo niatri!
  3. desmettei viatri!

Participio passato

  1. m. s. desmisso
  2. m. p. desmissi
  3. f. s. desmissa
  4. f. p. desmisse

Gerundio

  1. desmettendo
finî

Indicativo

Presente

  1. mi finiscio
  2. ti ti finisci
  3. o/a finisce
  4. niatri finimmo
  5. viatri finî
  6. liatri finiscian

Imperfetto

  1. mi finiva
  2. ti ti finivi
  3. o/a finiva
  4. niatri finivimo
  5. viatri finivi
  6. liatri finivan

Futuro

  1. mi finiò
  2. ti ti finiæ
  3. o/a finià
  4. niatri finiemo
  5. viatri finiei
  6. liatri finian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi finisce
  2. che ti ti finisci
  3. che lê o/a finisce
  4. che niatri finimmo
  5. che viatri finî
  6. che liatri finiscian

Imperfetto

  1. che mi finisse
  2. che ti ti finisci
  3. che lê o/a finisse
  4. che niatri finiscimo
  5. che viatri finisci
  6. che liatri finissan

Condizionale

  1. mi finieiva/finiæ
  2. ti ti finiësci
  3. o/a finieiva/finiæ
  4. niatri finiëscimo
  5. viatri finiësci
  6. liatri finieivan/finiæn

Imperativo

  1. finisci ti!
  2. finimmo niatri!
  3. finî viatri!

Participio passato

  1. m. s. finio
  2. m. p. finii
  3. f. s. finia
  4. f. p. finie

Gerundio

  1. finindo
interrompî

Indicativo

Presente

  1. mi interrompo
  2. ti t’interrompi
  3. o/a l’interrompe
  4. niatri interrompimmo
  5. viatri interrompî
  6. liatri interrompan

Imperfetto

  1. mi interrompiva
  2. ti t’interrompivi
  3. o/a l’interrompiva
  4. niatri interrompivimo
  5. viatri interrompivi
  6. liatri interrompivan

Futuro

  1. mi interrompiò
  2. ti t’interrompiæ
  3. o/a l’interrompià
  4. niatri interrompiemo
  5. viatri interrompiei
  6. liatri interrompian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi interrompe
  2. che ti t’interrompi
  3. che lê o/a l’interrompe
  4. che niatri interrompimmo
  5. che viatri interrompî
  6. che liatri interrompan

Imperfetto

  1. che mi interrompisse
  2. che ti t’interrompisci
  3. che lê o/a l’interrompisse
  4. che niatri interrompiscimo
  5. che viatri interrompisci
  6. che liatri interrompissan

Condizionale

  1. mi interrompieiva/interrompiæ
  2. ti t’interrompiësci
  3. o/a l’interrompieiva/interrompiæ
  4. niatri interrompiëscimo
  5. viatri interrompiësci
  6. liatri interrompieivan/interrompiæn

Imperativo

  1. interrompi ti!
  2. interrompimmo niatri!
  3. interrompî viatri!

Participio passato

  1. m. s. interrotto
  2. m. p. interrotti
  3. f. s. interrotta
  4. f. p. interrotte

Gerundio

  1. interrompindo
lasciâ

Indicativo

Presente

  1. mi lascio
  2. ti ti lasci
  3. o/a lascia
  4. niatri lascemmo
  5. viatri lasciæ
  6. liatri lascian

Imperfetto

  1. mi lasciava
  2. ti ti lasciavi
  3. o/a lasciava
  4. niatri lasciavimo
  5. viatri lasciavi
  6. liatri lasciavan

Futuro

  1. mi lasciò
  2. ti ti lasciæ
  3. o/a lascià
  4. niatri lasciemo
  5. viatri lasciei
  6. liatri lascian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi lasce
  2. che ti ti lasci
  3. che lê o/a lasce
  4. che niatri lascemmo
  5. che viatri lasciæ
  6. che liatri lascian

Imperfetto

  1. che mi lascesse
  2. che ti ti lascesci
  3. che lê o/a lascesse
  4. che niatri lascescimo
  5. che viatri lascesci
  6. che liatri lascessan

Condizionale

  1. mi lascieiva/lasciæ
  2. ti ti lasciësci
  3. o/a lascieiva/lasciæ
  4. niatri lasciëscimo
  5. viatri lasciësci
  6. liatri lascieivan/lasciæn

Imperativo

  1. lascia ti!
  2. lascemmo niatri!
  3. lasciæ viatri!

Participio passato

  1. m. s. lasciou
  2. m. p. lasciæ
  3. f. s. lasciâ
  4. f. p. lasciæ

Gerundio

  1. lasciando
terminâ

Indicativo

Presente

  1. mi termino
  2. ti ti termini
  3. o/a termina
  4. niatri terminemmo
  5. viatri terminæ
  6. liatri terminan

Imperfetto

  1. mi terminava
  2. ti ti terminavi
  3. o/a terminava
  4. niatri terminavimo
  5. viatri terminavi
  6. liatri terminavan

Futuro

  1. mi terminiò
  2. ti ti terminiæ
  3. o/a terminià
  4. niatri terminiemo
  5. viatri terminiei
  6. liatri terminian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi termine
  2. che ti ti termini
  3. che lê o/a termine
  4. che niatri terminemmo
  5. che viatri terminæ
  6. che liatri terminan

Imperfetto

  1. che mi terminesse
  2. che ti ti terminesci
  3. che lê o/a terminesse
  4. che niatri terminescimo
  5. che viatri terminesci
  6. che liatri terminessan

Condizionale

  1. mi terminieiva/terminiæ
  2. ti ti terminiësci
  3. o/a terminieiva/terminiæ
  4. niatri terminiëscimo
  5. viatri terminiësci
  6. liatri terminieivan/terminiæn

Imperativo

  1. termina ti!
  2. terminemmo niatri!
  3. terminæ viatri!

Participio passato

  1. m. s. terminou
  2. m. p. terminæ
  3. f. s. terminâ
  4. f. p. terminæ

Gerundio

  1. terminando
Ben che scià en in sciâ verscion zeneise do scito, o DEIZE o l’é un diçionäio italian-zeneise: i contegnui de ste pagine en donca scriti in italian.