DEIZE
Diçionäio italian-zeneise
spezzare il cuore
loc. v.
-
provocare un forte dolore arrancâ o cheu
[araŋˈkɔw ˈkøː] scciancâ o cheu
[ʃtʃaŋˈkɔw ˈkøː] arvî o cheu
[arˈvj uː ˈkøː] quella notizia gli ha spezzato il cuore
quella notiçia a gh’à arrancou o cheu
Coniugazioni
arrancâ
Indicativo
Presente
- mi arranco
- ti t’arranchi
- lê o/a l’arranca
- niatri arranchemmo
- viatri arrancæ
- liatri arrancan
Imperfetto
- mi arrancava
- ti t’arrancavi
- lê o/a l’arrancava
- niatri arrancavimo
- viatri arrancavi
- liatri arrancavan
Futuro
- mi arranchiò
- ti t’arranchiæ
- lê o/a l’arranchià
- niatri arranchiemo
- viatri arranchiei
- liatri arranchian
Congiuntivo
Presente
- che mi arranche
- che ti t’arranchi
- che lê o/a l’arranche
- che niatri arranchemmo
- che viatri arrancæ
- che liatri arrancan
Imperfetto
- che mi arranchesse
- che ti t’arranchesci
- che lê o/a l’arranchesse
- che niatri arranchescimo
- che viatri arranchesci
- che liatri arranchessan
Condizionale
- mi arranchieiva/arranchiæ
- ti t’arranchiësci
- lê o/a l’arranchieiva/arranchiæ
- niatri arranchiëscimo
- viatri arranchiësci
- liatri arranchieivan/arranchiæn
Imperativo
- arranca ti!
- arranchemmo niatri!
- arrancæ viatri!
Participio passato
- m. s. arrancou
- m. p. arrancæ
- f. s. arrancâ
- f. p. arrancæ
Gerundio
- arrancando
arvî
Indicativo
Presente
- mi arvo
- ti t’arvi
- lê o/a l’arve
- niatri arvimmo
- viatri arvî
- liatri arvan
Imperfetto
- mi arviva
- ti t’arvivi
- lê o/a l’arviva
- niatri arvivimo
- viatri arvivi
- liatri arvivan
Futuro
- mi arviò
- ti t’arviæ
- lê o/a l’arvià
- niatri arviemo
- viatri arviei
- liatri arvian
Congiuntivo
Presente
- che mi arve
- che ti t’arvi
- che lê o/a l’arve
- che niatri arvimmo
- che viatri arvî
- che liatri arvan
Imperfetto
- che mi arvisse
- che ti t’arvisci
- che lê o/a l’arvisse
- che niatri arviscimo
- che viatri arvisci
- che liatri arvissan
Condizionale
- mi arvieiva/arviæ
- ti t’arviësci
- lê o/a l’arvieiva/arviæ
- niatri arviëscimo
- viatri arviësci
- liatri arvieivan/arviæn
Imperativo
- arvi ti!
- arvimmo niatri!
- arvî viatri!
Participio passato
- m. s. averto
- m. p. averti
- f. s. averta
- f. p. averte
Gerundio
- arvindo
scciancâ
Indicativo
Presente
- mi sccianco
- ti ti sccianchi
- lê o/a sccianca
- niatri sccianchemmo
- viatri scciancæ
- liatri scciancan
Imperfetto
- mi scciancava
- ti ti scciancavi
- lê o/a scciancava
- niatri scciancavimo
- viatri scciancavi
- liatri scciancavan
Futuro
- mi sccianchiò
- ti ti sccianchiæ
- lê o/a sccianchià
- niatri sccianchiemo
- viatri sccianchiei
- liatri sccianchian
Congiuntivo
Presente
- che mi sccianche
- che ti ti sccianchi
- che lê o/a sccianche
- che niatri sccianchemmo
- che viatri scciancæ
- che liatri scciancan
Imperfetto
- che mi sccianchesse
- che ti ti sccianchesci
- che lê o/a sccianchesse
- che niatri sccianchescimo
- che viatri sccianchesci
- che liatri sccianchessan
Condizionale
- mi sccianchieiva/sccianchiæ
- ti ti sccianchiësci
- lê o/a sccianchieiva/sccianchiæ
- niatri sccianchiëscimo
- viatri sccianchiësci
- liatri sccianchieivan/sccianchiæn
Imperativo
- sccianca ti!
- sccianchemmo niatri!
- scciancæ viatri!
Participio passato
- m. s. scciancou
- m. p. scciancæ
- f. s. scciancâ
- f. p. scciancæ
Gerundio
- scciancando