tracimare
v.intr.
-
straboccâ [strabuˈkaː]
Coniugaçioin
straboccâ
Part. pass. straboccou
Ger. straboccando
Ind.
Pres.
- mi strabocco
- ti ti strabocchi
- lê o/a strabocca
- niatri strabocchemmo
- viatri straboccæ
- lô straboccan
Impf.
- mi straboccava
- ti ti straboccavi
- lê o/a straboccava
- niatri straboccavimo
- viatri straboccavi
- lô straboccavan
Fut.
- mi strabocchiò
- ti ti strabocchiæ
- lê o/a strabocchià
- niatri strabocchiemo
- viatri strabocchiei
- lô strabocchian
Conz.
Pres.
- che mi strabocche
- che ti ti strabocchi
- che lê o/a strabocche
- che niatri strabocchemmo
- che viatri straboccæ
- che lô straboccan
Impf.
- che mi strabocchesse
- che ti ti strabocchesci
- che lê o/a strabocchesse
- che niatri strabocchescimo
- che viatri strabocchesci
- che lô strabocchessan
Cond.
- mi strabocchieiva/strabocchiæ
- ti ti strabocchiësci
- lê o/a strabocchieiva/strabocchiæ
- niatri strabocchiëscimo
- viatri strabocchiësci
- lô strabocchieivan/strabocchiæn
Imper.
- strabocca ti
- ch’o/a strabocche lê
- strabocchemmo niatri
- straboccæ viatri
- straboccan lô