Council for Ligurian Linguistic Heritage

Ligurian Council

Maria Pia Viale (1958)

Presented by Alessandro Guasoni

Maria Pia Viale was born in Vallebona (province of Imperia). She is a farmer, and has worked on the history of the Imperia area for the agricultural sector. She wrote Un viaggio chiamato ginestra. Breve storia della floricoltura di Vallebona (2007). For Ames and Cia she published Le radici di un percorso. L’associazionismo agricolo nella provincia di Imperia (2009) and the journal l’Agricoltura ligure (2010). A devotee of dialects, she has been active for years in organizing the Intemelio Dialectal Poetry Prize “U Giacuré” in Vallebona and chairs the jury of the Giannino Orengo Dialectal Poetry Competition in Dolceacqua. Since November 2013, she has published a vernacular poem every day on the blog U paise (www.upaise.blogspot.it), covering the entire Ligurian territory and the area of the Maritime Alps, creating a remarkable web archive. Her poems have never been published in print.

Lampescü

U giurnu e a nöte
i se dan a man
au lampescü.
Nisciün gh’abada
a cursa cu’u tempu
a n’inlorbisce.
A ciairù du giurnu
a se mesccia cian cianin
au cubun da seira.
A natüra a ne mustra
u cammin,
ma nu vuremu gardà.
U lampescù
tra a vita e a mòrte
o ne pòrta alògni.

Read by the author

Italian translation

Crepuscolo

Il giorno e la notte
si danno la mano
al crepuscolo.
Nessuno ci bada
la corsa con il tempo
ci accieca.
Il chiarore del giorno
si mischia piano piano
alla cupezza della sera.
La natura ci mostra
la strada,
ma non vogliamo guardare.
Il crepuscolo
tra la vita e la morte
ci porta lontano.

Aiga de marina

Aiga de marina,
de prima,
sensa o sù
sensa carù,
grixurà
e gerà.
Aiga nervusa,
sensa a pasciensa
d’aspeità
a bòna stagiun.
Aiga ch’a sbrila,
cando da ina nivura
sciòrte in ragiu de sù.
Aiga ch’a ne ciama,
lüxente,
pe abrassàne,
pe vive d’amù.

Read by the author

Italian translation

Acqua di mare

Acqua di mare,
di primavera,
senza il sole
senza calore,
grigiastra e gelata.
Acqua nervosa,
senza la pazienza
di attendere
la buona stagione.
Acqua che brilla,
quando da una nuvola
esce un raggio di sole.
Acqua che ci chiama,
lucente,
per abbracciarci,
per vivere d’amore.

Sant’Ampegliu[1]

Passu intuo mezu ae gente in festa
e me ne sciortu
cume se ninte fusse…

Sula pe ina strada föra dau mundu
u mei cö u vöra legiu
cünau dau ventu duçe
ch’u m’imbriaga de prufümu
de sciura de çitrun.

Inta seira tebea de sant’Ampegliu
in galetu de lüna u me garda,
imbrucau int’in cerciu de lüxe…

Cegu i ögli cuntenta
e ancù ina vouta
vögliu dite «graçie»
mentre sèru int’in lampu
u tò regordu.

Read by the author

Italian translation

Sant’Ampelio[1]

Passo in mezzo alla gente in festa
e ne esco
incolume…

Sola per una via
fuori dal mondo
il mio cuore vola leggero
cullato dal vento dolce
che mi ubriaca di profumo
di fior d’arancio.

Nella sera tiepida di Sant’Ampelio
uno spicchio di luna mi guarda,
avvolto in un alone di luce…

Chiudo gli occhi contenta
e ancora una volta
voglio dirti «grazie»
mentre stringo in un lampo
il tuo ricordo.

[1] Sant’Ampelio is the patron saint of Bordighera.

Tü, omu

Tü,
omu,
cume in’idea
fissa,
cion ciantau
intu cervelu,
pensieru
ch’u nu chieta
candu aa nöte
nu dormu
e tütu u restu
u se fa
in desparte.
Tü,
omu,
che nu ti me fai passà,
che nu ti me lasci parlà,
che nu ti me vöi piglià.
Tü,
omu,
isura circundà,
se au mancu
ti veiessi
drente au mei cö
e ti ne fessi tesouru
de chelu che gh’òn.
Tü,
omu,
tegnitene bòn.

Read by the author

Italian translation

Tu, uomo

Tu,
uomo,
come un’idea
fissa,
chiodo piantato
nel cervello,
pensiero
che non quieta
quando la notte
non dormo
e tutto il resto
si fa
in disparte.
Tu,
uomo,
che non mi fai passare,
che non mi lasci parlare,
che non mi vuoi prendere.
Tu,
uomo,
isola circondata,
se almeno
vedessi dentro al mio cuore
e ne facessi tesoro
di quello che ho.
Tu,
uomo,
puoi vantartene.