Conseggio pe-o patrimònio linguistico ligure

Conseggio ligure

DEIZE

Diçionäio italian-zeneise

afferrare

v. tr.
  1. prendere con prontezza e forza

    abberrâ [abeˈraː]

    abbrancâ [abraŋˈkaː]

    agguantâ [aɡwaŋˈtaː]

    ho afferrato il bicchiere prima che cadesse

    ò abberrou o gòtto avanti ch’o cazzesse

  2. marin. tenere saldamente un cavo o altro oggetto

    agguantâ [aɡwaŋˈtaː]

    attraccâ [atraˈkaː]

    afferra bene la cima e non mollare

    agguanta ben a çimma e no mollâ

  3. marin. detto di ancora: fare presa sul fondale

    agguantâ [aɡwaŋˈtaː]

    attraccâ [atraˈkaː]

    l’ancora ha afferrato subito sul fondo sabbioso

    l’ancoa a l’à agguantou de ficco in sciô fondo d’æña

  4. fig. cogliere un’occasione

    vaise (de qcs.) [ˈvajse]

    approfittâ (de qcs.) [aprufiˈtaː] (var. profittâ)

    devi afferrare questa opportunità prima che passi

    t’æ da vaite de st’opportunitæ avanti ch’a passe

  5. fig. capire, intuire

    accapî [akaˈpiː] (var. capî)1

    non ho afferrato bene il senso della frase

    n’ò accapio ben o senso da frase

afferrarsi

v. pron.
  1. prendersi saldamente a qcs.

    tegnîse [teˈɲiːse]

    si è afferrato al corrimano per non cadere

    o s’é tegnuo à l’arrembaggia pe no cazze

Per saperne di più

1. Prostesi di [a]- in verbi e sostantivi

In genovese è particolarmente frequente la prostesi – cioè l’aggiunta in posizione iniziale – di una vocale [a]- in molte forme verbali. Questi verbi possono quindi presentarsi in doppia forma, ad esempio: arregordâ [areɡurˈdaː] ~ regordâ [reɡurˈdaː] “ricordare”; addeuviâ [adøːˈvjaː] ~ deuviâ [døːˈvjaː] “usare”; allevâ [aleˈvaː] ~ levâ [leˈvaː] “levare, togliere”; ammiâ [aˈmjaː] ~ miâ [ˈmjaː] “guardare”; arrecheugge [areˈkødʒˑe] ~ recheugge [reˈkødʒˑe] “raccogliere”. Sebbene in origine questo fenomeno potesse forse avere funzione intensificativa, nella pratica entrambe le forme – con o senza la vocale iniziale – sono equivalenti e non comportano alcuna variazione di significato. Il fenomeno riguarda anche alcuni sostantivi deverbali, come arregòrdo [areˈɡɔːrdu] ~ regòrdo [reˈɡɔːrdu] “ricordo”, allevamacce [ale(ː)vaˈmatʃˑe] ~ levamacce [ale(ː)vaˈmatʃˑe] “smacchiatore” o arrecuggeita [arekyˈdʒejta] ~ recuggeita [rekyˈdʒejta] “raccolta”. Anche in questi casi, di norma le due forme non implicano differenze di significato. Nel DEIZE, le forme con o senza prostesi di [a]- sono lemmatizzate nella forma ritenuta più frequente nell’uso generale.

Coniugazioni

abberrâ

Indicativo

Presente

  1. mi abbæro
  2. ti t’abbæri
  3. o/a l’abbæra
  4. niatri abberremmo
  5. viatri abberræ
  6. liatri abbæran

Imperfetto

  1. mi abberrava
  2. ti t’abberravi
  3. o/a l’abberrava
  4. niatri abberravimo
  5. viatri abberravi
  6. liatri abberravan

Futuro

  1. mi abberriò
  2. ti t’abberriæ
  3. o/a l’abberrià
  4. niatri abberriemo
  5. viatri abberriei
  6. liatri abberrian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi abbære
  2. che ti t’abbæri
  3. che lê o/a l’abbære
  4. che niatri abberremmo
  5. che viatri abberræ
  6. che liatri abbæran

Imperfetto

  1. che mi abberresse
  2. che ti t’abberresci
  3. che lê o/a l’abberresse
  4. che niatri abberrescimo
  5. che viatri abberresci
  6. che liatri abberressan

Condizionale

  1. mi abberrieiva/abberriæ
  2. ti t’abberriësci
  3. o/a l’abberrieiva/abberriæ
  4. niatri abberriëscimo
  5. viatri abberriësci
  6. liatri abberrieivan/abberriæn

Imperativo

  1. abbæra ti!
  2. abberremmo niatri!
  3. abberræ viatri!

Participio passato

  1. m. s. abberrou
  2. m. p. abberræ
  3. f. s. abberrâ
  4. f. p. abberræ

Gerundio

  1. abberrando
abbrancâ

Indicativo

Presente

  1. mi abbranco
  2. ti t’abbranchi
  3. o/a l’abbranca
  4. niatri abbranchemmo
  5. viatri abbrancæ
  6. liatri abbrancan

Imperfetto

  1. mi abbrancava
  2. ti t’abbrancavi
  3. o/a l’abbrancava
  4. niatri abbrancavimo
  5. viatri abbrancavi
  6. liatri abbrancavan

Futuro

  1. mi abbranchiò
  2. ti t’abbranchiæ
  3. o/a l’abbranchià
  4. niatri abbranchiemo
  5. viatri abbranchiei
  6. liatri abbranchian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi abbranche
  2. che ti t’abbranchi
  3. che lê o/a l’abbranche
  4. che niatri abbranchemmo
  5. che viatri abbrancæ
  6. che liatri abbrancan

Imperfetto

  1. che mi abbranchesse
  2. che ti t’abbranchesci
  3. che lê o/a l’abbranchesse
  4. che niatri abbranchescimo
  5. che viatri abbranchesci
  6. che liatri abbranchessan

Condizionale

  1. mi abbranchieiva/abbranchiæ
  2. ti t’abbranchiësci
  3. o/a l’abbranchieiva/abbranchiæ
  4. niatri abbranchiëscimo
  5. viatri abbranchiësci
  6. liatri abbranchieivan/abbranchiæn

Imperativo

  1. abbranca ti!
  2. abbranchemmo niatri!
  3. abbrancæ viatri!

Participio passato

  1. m. s. abbrancou
  2. m. p. abbrancæ
  3. f. s. abbrancâ
  4. f. p. abbrancæ

Gerundio

  1. abbrancando
accapî

Indicativo

Presente

  1. mi accapiscio
  2. ti t’accapisci
  3. o/a l’accapisce
  4. niatri accapimmo
  5. viatri accapî
  6. liatri accapiscian

Imperfetto

  1. mi accapiva
  2. ti t’accapivi
  3. o/a l’accapiva
  4. niatri accapivimo
  5. viatri accapivi
  6. liatri accapivan

Futuro

  1. mi accapiò
  2. ti t’accapiæ
  3. o/a l’accapià
  4. niatri accapiemo
  5. viatri accapiei
  6. liatri accapian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi accapisce
  2. che ti t’accapisci
  3. che lê o/a l’accapisce
  4. che niatri accapimmo
  5. che viatri accapî
  6. che liatri accapiscian

Imperfetto

  1. che mi accapisse
  2. che ti t’accapisci
  3. che lê o/a l’accapisse
  4. che niatri accapiscimo
  5. che viatri accapisci
  6. che liatri accapissan

Condizionale

  1. mi accapieiva/accapiæ
  2. ti t’accapiësci
  3. o/a l’accapieiva/accapiæ
  4. niatri accapiëscimo
  5. viatri accapiësci
  6. liatri accapieivan/accapiæn

Imperativo

  1. accapisci ti!
  2. accapimmo niatri!
  3. accapî viatri!

Participio passato

  1. m. s. accapio
  2. m. p. accapii
  3. f. s. accapia
  4. f. p. accapie

Gerundio

  1. accapindo
agguantâ

Indicativo

Presente

  1. mi agguanto
  2. ti t’agguanti
  3. o/a l’agguanta
  4. niatri agguantemmo
  5. viatri agguantæ
  6. liatri agguantan

Imperfetto

  1. mi agguantava
  2. ti t’agguantavi
  3. o/a l’agguantava
  4. niatri agguantavimo
  5. viatri agguantavi
  6. liatri agguantavan

Futuro

  1. mi agguantiò
  2. ti t’agguantiæ
  3. o/a l’agguantià
  4. niatri agguantiemo
  5. viatri agguantiei
  6. liatri agguantian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi agguante
  2. che ti t’agguanti
  3. che lê o/a l’agguante
  4. che niatri agguantemmo
  5. che viatri agguantæ
  6. che liatri agguantan

Imperfetto

  1. che mi agguantesse
  2. che ti t’agguantesci
  3. che lê o/a l’agguantesse
  4. che niatri agguantescimo
  5. che viatri agguantesci
  6. che liatri agguantessan

Condizionale

  1. mi agguantieiva/agguantiæ
  2. ti t’agguantiësci
  3. o/a l’agguantieiva/agguantiæ
  4. niatri agguantiëscimo
  5. viatri agguantiësci
  6. liatri agguantieivan/agguantiæn

Imperativo

  1. agguanta ti!
  2. agguantemmo niatri!
  3. agguantæ viatri!

Participio passato

  1. m. s. agguantou
  2. m. p. agguantæ
  3. f. s. agguantâ
  4. f. p. agguantæ

Gerundio

  1. agguantando
approfittâ

Indicativo

Presente

  1. mi approfitto
  2. ti t’approfitti
  3. o/a l’approfitta
  4. niatri approfittemmo
  5. viatri approfittæ
  6. liatri approfittan

Imperfetto

  1. mi approfittava
  2. ti t’approfittavi
  3. o/a l’approfittava
  4. niatri approfittavimo
  5. viatri approfittavi
  6. liatri approfittavan

Futuro

  1. mi approfittiò
  2. ti t’approfittiæ
  3. o/a l’approfittià
  4. niatri approfittiemo
  5. viatri approfittiei
  6. liatri approfittian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi approfitte
  2. che ti t’approfitti
  3. che lê o/a l’approfitte
  4. che niatri approfittemmo
  5. che viatri approfittæ
  6. che liatri approfittan

Imperfetto

  1. che mi approfittesse
  2. che ti t’approfittesci
  3. che lê o/a l’approfittesse
  4. che niatri approfittescimo
  5. che viatri approfittesci
  6. che liatri approfittessan

Condizionale

  1. mi approfittieiva/approfittiæ
  2. ti t’approfittiësci
  3. o/a l’approfittieiva/approfittiæ
  4. niatri approfittiëscimo
  5. viatri approfittiësci
  6. liatri approfittieivan/approfittiæn

Imperativo

  1. approfitta ti!
  2. approfittemmo niatri!
  3. approfittæ viatri!

Participio passato

  1. m. s. approfittou
  2. m. p. approfittæ
  3. f. s. approfittâ
  4. f. p. approfittæ

Gerundio

  1. approfittando
attraccâ

Indicativo

Presente

  1. mi attracco
  2. ti t’attracchi
  3. o/a l’attracca
  4. niatri attracchemmo
  5. viatri attraccæ
  6. liatri attraccan

Imperfetto

  1. mi attraccava
  2. ti t’attraccavi
  3. o/a l’attraccava
  4. niatri attraccavimo
  5. viatri attraccavi
  6. liatri attraccavan

Futuro

  1. mi attracchiò
  2. ti t’attracchiæ
  3. o/a l’attracchià
  4. niatri attracchiemo
  5. viatri attracchiei
  6. liatri attracchian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi attracche
  2. che ti t’attracchi
  3. che lê o/a l’attracche
  4. che niatri attracchemmo
  5. che viatri attraccæ
  6. che liatri attraccan

Imperfetto

  1. che mi attracchesse
  2. che ti t’attracchesci
  3. che lê o/a l’attracchesse
  4. che niatri attracchescimo
  5. che viatri attracchesci
  6. che liatri attracchessan

Condizionale

  1. mi attracchieiva/attracchiæ
  2. ti t’attracchiësci
  3. o/a l’attracchieiva/attracchiæ
  4. niatri attracchiëscimo
  5. viatri attracchiësci
  6. liatri attracchieivan/attracchiæn

Imperativo

  1. attracca ti!
  2. attracchemmo niatri!
  3. attraccæ viatri!

Participio passato

  1. m. s. attraccou
  2. m. p. attraccæ
  3. f. s. attraccâ
  4. f. p. attraccæ

Gerundio

  1. attraccando
tegnî

Indicativo

Presente

  1. mi tëgno
  2. ti ti tëgni
  3. o/a tëgne/ten
  4. niatri tegnimmo
  5. viatri tegnî
  6. liatri tëgnan

Imperfetto

  1. mi tegniva
  2. ti ti tegnivi
  3. o/a tegniva
  4. niatri tegnivimo
  5. viatri tegnivi
  6. liatri tegnivan

Futuro

  1. mi tegniò
  2. ti ti tegniæ
  3. o/a tegnià
  4. niatri tegniemo
  5. viatri tegniei
  6. liatri tegnian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi tëgne
  2. che ti ti tëgni
  3. che lê o/a tëgne
  4. che niatri tegnimmo
  5. che viatri tegnî
  6. che liatri tëgnan

Imperfetto

  1. che mi tegnisse
  2. che ti ti tegnisci
  3. che lê o/a tegnisse
  4. che niatri tegniscimo
  5. che viatri tegnisci
  6. che liatri tegnissan

Condizionale

  1. mi tegnieiva/tegniæ
  2. ti ti tegniësci
  3. o/a tegnieiva/tegniæ
  4. niatri tegniëscimo
  5. viatri tegniësci
  6. liatri tegnieivan/tegniæn

Imperativo

  1. tëgni ti!
  2. tegnimmo niatri!
  3. tegnî viatri!

Participio passato

  1. m. s. tegnuo
  2. m. p. tegnui
  3. f. s. tegnua
  4. f. p. tegnue

Gerundio

  1. tegnindo
vai

Indicativo

Presente

  1. mi vao
  2. ti ti väi
  3. o/a vâ
  4. niatri vaimmo/vaimo
  5. viatri vai
  6. liatri van

Imperfetto

  1. mi vaiva
  2. ti ti vaivi
  3. o/a vaiva
  4. niatri vaivimo
  5. viatri vaivi
  6. liatri vaivan

Futuro

  1. mi varriò
  2. ti ti varriæ
  3. o/a varrià
  4. niatri varriemo
  5. viatri varriei
  6. liatri varrian

Congiuntivo

Presente

  1. che mi vagge
  2. che ti ti vaggi
  3. che lê o/a vagge
  4. che niatri vaggemmo/vaggimo
  5. che viatri vaggei
  6. che liatri vaggian

Imperfetto

  1. che mi vaise
  2. che ti ti vaisci
  3. che lê o/a vaise
  4. che niatri vaiscimo
  5. che viatri vaisci
  6. che liatri vaisan

Condizionale

  1. mi varrieiva/varriæ
  2. ti ti varriësci
  3. o/a varrieiva/varriæ
  4. niatri varriëscimo
  5. viatri varriësci
  6. liatri varrieivan/varriæn

Imperativo

  1. vaggi ti!
  2. vaggemmo/vaggimo niatri!
  3. vaggei viatri!

Participio passato

  1. m. s. varsciuo
  2. m. p. varsciui
  3. f. s. varsciua
  4. f. p. varsciue

Gerundio

  1. vaindo
Ben che scià en in sciâ verscion zeneise do scito, o DEIZE o l’é un diçionäio italian-zeneise: i contegnui de ste pagine en donca scriti in italian.