Conseggio pe-o patrimònio linguistico ligure

Conseggio ligure

DEIZE

Diçionäio italian-zeneise

stare bene

loc. v.
  1. godere di buona salute

    stâ ben [ˈstaː ˈbeŋ]

    oggi non sto bene, voglio stare a casa

    ancheu no staggo ben, veuggio stâmene in cà

  2. trovarsi bene in un luogo o in una situazione

    stâghe ben [ˈstaːɡe ˈbeŋ]

    in montagna sto bene anche d’inverno

    in montagna ghe staggo ben d’inverno ascì

  3. essere appropriato, convenire

    ëse ben [ˈeːse ˈbeŋ]

    stâ ben [ˈstaː ˈbeŋ]

    non sta bene parlare così

    no l’é ben parlâ coscì

  4. come formula di saluto

    stâ ben [ˈstaː ˈbeŋ]

    ammiâ de stâ ben [aˈmjaː de ˈstaː ˈbeŋ]

    arrivederci dottor Rossi, stia bene!

    à reveise dottô Rosci, scià l’ammie de stâ ben!

  5. essere giusto o meritato per qcn., spesso con tono polemico

    accattâsela [akaˈtaːsela] (var. cattâsela)1

    voeisela [ˈvwejsela]

    ben ti sta, ti avevo avvertito!

    ti te l’æ accattâ, t’aiva avvertio!

Pe saveine de ciù

1. Pròstexi de [a]- in verbi e sostantivi

In zeneise a pròstexi – saiva à dî l’azzonta in poxiçion iniçiale – de unna vocale [a]- a l’é assæ frequente inte tante forme verbale. Sti verbi peuan donca presentâse co-a doggia forma, pe exempio: arregordâ [areɡurˈdaː] ~ regordâ [reɡurˈdaː]; addeuviâ [adøːˈvjaː] ~ deuviâ [døːˈvjaː]; allevâ [aleˈvaː] ~ levâ [leˈvaː]; ammiâ [aˈmjaː] ~ miâ [ˈmjaː]; arrecheugge [areˈkødʒˑe] ~ recheugge [reˈkødʒˑe]. Ben che in origine sto fenòmeno o poeiva avei unna fonçion intenscificativa, inta prattica tutte doe e forme – con ò sensa a vocale iniçiale – en equivalente e no compòrta nisciuña variaçion de scignificato. O fenòmeno o l’interessa ascì çerti sostantivi deverbali, comme arregòrdo [areˈɡɔːrdu] ~ regòrdo [reˈɡɔːrdu], allevamacce [ale(ː)vaˈmatʃˑe] ~ levamacce [ale(ː)vaˈmatʃˑe] ò arrecuggeita [arekyˈdʒejta] ~ recuggeita [rekyˈdʒejta]. Anche inte sti caxi, pe-o sòlito e doe forme no implican de differense de scignificato. Into DEIZE, e forme con ò sensa pròstexi de [a]- en lemmatizzæ inta forma consciderâ ciù frequente inte l’uso generale.

Coniugaçioin

accattâ

Indicativo

Presente

  1. mi accatto
  2. ti t’accatti
  3. o/a l’accatta
  4. niatri accattemmo
  5. viatri accattæ
  6. liatri accattan

Imperfetto

  1. mi accattava
  2. ti t’accattavi
  3. o/a l’accattava
  4. niatri accattavimo
  5. viatri accattavi
  6. liatri accattavan

Futuo

  1. mi accattiò
  2. ti t’accattiæ
  3. o/a l’accattià
  4. niatri accattiemo
  5. viatri accattiei
  6. liatri accattian

Conzontivo

Presente

  1. che mi accatte
  2. che ti t’accatti
  3. che lê o/a l’accatte
  4. che niatri accattemmo
  5. che viatri accattæ
  6. che liatri accattan

Imperfetto

  1. che mi accattesse
  2. che ti t’accattesci
  3. che lê o/a l’accattesse
  4. che niatri accattescimo
  5. che viatri accattesci
  6. che liatri accattessan

Condiçionale

  1. mi accattieiva/accattiæ
  2. ti t’accattiësci
  3. o/a l’accattieiva/accattiæ
  4. niatri accattiëscimo
  5. viatri accattiësci
  6. liatri accattieivan/accattiæn

Imperativo

  1. accatta ti!
  2. accattemmo niatri!
  3. accattæ viatri!

Partiçipio passou

  1. m. s. accattou
  2. m. p. accattæ
  3. f. s. accattâ
  4. f. p. accattæ

Gerundio

  1. accattando
ammiâ

Indicativo

Presente

  1. mi ammio
  2. ti t’ammii
  3. o/a l’ammia
  4. niatri ammiemmo/ammiemo
  5. viatri ammiæ
  6. liatri ammian

Imperfetto

  1. mi ammiava
  2. ti t’ammiavi
  3. o/a l’ammiava
  4. niatri ammiavimo
  5. viatri ammiavi
  6. liatri ammiavan

Futuo

  1. mi ammiò
  2. ti t’ammiæ
  3. o/a l’ammià
  4. niatri ammiemo
  5. viatri ammiei
  6. liatri ammian

Conzontivo

Presente

  1. che mi ammie
  2. che ti t’ammii
  3. che lê o/a l’ammie
  4. che niatri ammiemmo/ammiemo
  5. che viatri ammiæ
  6. che liatri ammian

Imperfetto

  1. che mi ammiesse
  2. che ti t’ammiesci
  3. che lê o/a l’ammiesse
  4. che niatri ammiescimo
  5. che viatri ammiesci
  6. che liatri ammiessan

Condiçionale

  1. mi ammieiva/ammiæ
  2. ti t’ammiësci
  3. o/a l’ammieiva/ammiæ
  4. niatri ammiëscimo
  5. viatri ammiësci
  6. liatri ammieivan/ammiæn

Imperativo

  1. ammia ti!
  2. ammiemmo/ammiemo niatri!
  3. ammiæ viatri!

Partiçipio passou

  1. m. s. ammiou
  2. m. p. ammiæ
  3. f. s. ammiâ
  4. f. p. ammiæ

Gerundio

  1. ammiando
ëse

Indicativo

Presente

  1. mi son
  2. ti t’ê
  3. o/a l’é
  4. niatri semmo
  5. viatri sei
  6. liatri en/son

Imperfetto

  1. mi ea
  2. ti t’ëi
  3. o/a l’ea
  4. niatri eimo/emo
  5. viatri ëi
  6. liatri ean

Futuo

  1. mi saiò
  2. ti ti saiæ
  3. o/a saià
  4. niatri saiemo
  5. viatri saiei
  6. liatri saian

Conzontivo

Presente

  1. che mi segge
  2. che ti ti seggi
  3. che lê o/a segge/sæ
  4. che niatri seggimo/seggemmo
  5. che viatri seggei/seggiæ
  6. che liatri seggian

Imperfetto

  1. che mi fïse/foïse
  2. che ti ti fïsci/foïsci
  3. che lê o/a fïse/foïse
  4. che niatri fïscimo/foïscimo
  5. che viatri fïsci/foïsci
  6. che liatri fïsan/foïsan

Condiçionale

  1. mi saieiva/saiæ
  2. ti ti saiësci
  3. o/a saieiva/saiæ
  4. niatri saiëscimo
  5. viatri saiësci
  6. liatri saieivan/saiæn

Imperativo

  1. seggi ti!
  2. seggimo niatri!
  3. seggei/seggiæ viatri!

Partiçipio passou

  1. m. s. stæto
  2. m. p. stæti
  3. f. s. stæta
  4. f. p. stæte

Gerundio

  1. essendo
stâ

Indicativo

Presente

  1. mi staggo
  2. ti ti stæ
  3. o/a stà
  4. niatri stemmo
  5. viatri stæ
  6. liatri stan

Imperfetto

  1. mi stava
  2. ti ti stavi
  3. o/a stava
  4. niatri stavimo
  5. viatri stavi
  6. liatri stavan

Futuo

  1. mi staiò
  2. ti ti staiæ
  3. o/a staià
  4. niatri staiemo
  5. viatri staiei
  6. liatri staian

Conzontivo

Presente

  1. che mi stagghe
  2. che ti ti stagghi
  3. che lê o/a stagghe
  4. che niatri stemmo
  5. che viatri stæ
  6. che liatri staggan

Imperfetto

  1. che mi stesse
  2. che ti ti stesci
  3. che lê o/a stesse
  4. che niatri stescimo
  5. che viatri stesci
  6. che liatri stessan

Condiçionale

  1. mi staieiva/staiæ
  2. ti ti staiësci
  3. o/a staieiva/staiæ
  4. niatri staiëscimo
  5. viatri staiësci
  6. liatri staieivan/staiæn

Imperativo

  1. stanni ti!
  2. stemmo niatri!
  3. stæ viatri!

Partiçipio passou

  1. m. s. stæto
  2. m. p. stæti
  3. f. s. stæta
  4. f. p. stæte

Gerundio

  1. stando
voei

Indicativo

Presente

  1. mi veuggio
  2. ti ti veu
  3. o/a veu
  4. niatri voemmo/voemo
  5. viatri voei
  6. liatri veuan

Imperfetto

  1. mi voeiva
  2. ti ti voeivi
  3. o/a voeiva
  4. niatri voeivimo
  5. viatri voeivi
  6. liatri voeivan

Futuo

  1. mi vorriò
  2. ti ti vorriæ
  3. o/a vorrià
  4. niatri vorriemo
  5. viatri vorriei
  6. liatri vorrian

Conzontivo

Presente

  1. che mi veugge
  2. che ti ti veuggi
  3. che lê o/a veugge
  4. che niatri voemmo/voemo
  5. che viatri voei
  6. che liatri veuggian

Imperfetto

  1. che mi voesse/voëse
  2. che ti ti voesci/voësci
  3. che lê o/a voesse/voëse
  4. che niatri voescimo/voëscimo
  5. che viatri voesci/voësci
  6. che liatri voessan/voësan

Condiçionale

  1. mi vorrieiva/vorriæ
  2. ti ti vorriësci
  3. o/a vorrieiva/vorriæ
  4. niatri vorriëscimo
  5. viatri vorriësci
  6. liatri vorrieivan/vorriæn

Imperativo

  1. veuggi ti!
  2. voemmo/voemo niatri!
  3. voei viatri!

Partiçipio passou

  1. m. s. vosciuo
  2. m. p. vosciui
  3. f. s. vosciua
  4. f. p. vosciue

Gerundio

  1. voendo