Conseggio pe-o patrimònio linguistico ligure

Conseggio ligure

I verbi zeneixi

Contegnui

  1. Verbi regolari
  2. Pronommi clitichi soggetto
  3. Verbi auxiliäi
  4. Tempi compòsti
  5. Apofonia
  6. Verbi servili
  7. Fâ e dâ
  8. Bibliografia

Verbi regolari

O zeneise o l’à quattro coniugaçioin regolare:

  • a primma coniugaçion, con l’infinio in -â;
  • a segonda coniugaçion, con l’infinio in -ei;
  • a tersa coniugaçion, con l’infinio in -e;
  • a quarta coniugaçion, con l’infinio in -î.

Feua da-a terminaçion de l’infinio, a segonda e a tersa coniugaçion en do tutto pæge.

1ª
intrâ		2ª
taxei		3ª
çerne		4ª
partî
Indicativo presente
mi intro  taxo  çerno  parto 
ti t’intri  ti taxi  ti çerni  ti parti 
lê o/a l’intra  o/a taxe  o/a çerne  o/a parte 
niatri intremmo  taxemmo  çernemmo  partimmo 
viatri intræ  taxei  çernei  partî 
lô intran  taxan  çernan  partan 
Indicativo imperfetto
mi intrava  taxeiva  çerneiva  partiva 
ti t’intravi  ti taxeivi  ti çerneivi  ti partivi 
lê o/a l’intrava  o/a taxeiva  o/a çerneiva  o/a partiva 
niatri intravimo  taxeivimo  çerneivimo  partivimo 
viatri intravi  taxeivi  çerneivi  partivi 
lô intravan  taxeivan  çerneivan  partivan 
Indicativo futuo
mi intriò  taxiò  çerniò  partiò 
ti t’intriæ  ti taxiæ  ti çerniæ  ti partiæ 
lê o/a l’intrià  o/a taxià  o/a çernià  o/a partià 
niatri intriemo  taxiemo  çerniemo  partiemo 
viatri intriei  taxiei  çerniei  partiei 
lô intrian  taxian  çernian  partian 
Conzontivo presente
che mi intre  taxe  çerne  parte 
che ti t’intri  ti taxi  ti çerni  ti parti 
che lê o/a l’intre  o/a taxe  o/a çerne  o/a parte 
che niatri intremmo  taxemmo  çernemmo  partimmo 
che viatri intræ  taxei  çernei  partî 
che lô intran  taxan  çernan  partan 
Conzontivo imperfetto
che mi intresse  taxesse  çernesse  partisse 
che ti t’intresci  ti taxesci  ti çernesci  ti partisci 
che lê o/a l’intresse  o/a taxesse  o/a çernesse  o/a partisse 
che niatri intrescimo  taxescimo  çernescimo  partiscimo 
che viatri intresci  taxesci  çernesci  partisci 
che lô intressan  taxessan  çernessan  partissan 
Condiçionale
mi intrieiva ,
intriæ  		taxieiva ,
taxiæ  		çernieiva ,
çerniæ  		partieiva ,
partiæ 
ti t’intriësci  ti taxiësci  ti çerniësci  ti partiësci 
lê o/a l’intrieiva ,
o/a l’intriæ  		o/a taxieiva ,
o/a taxiæ  		o/a çernieiva ,
o/a çerniæ  		o/a partieiva ,
o/a partiæ 
niatri intriëscimo  taxiëscimo  çerniëscimo  partiëscimo 
viatri intriësci  taxiësci  çerniësci  partiësci 
lô intrieivan ,
intriæn  		taxieivan ,
taxiæn  		çernieivan ,
çerniæn  		partieivan ,
partiæn 
Imperativo
(ti) intra  taxi  çerni  parti 
(viatri) intræ  taxei  çernei  partî 
Partiçipio presente
intrando  taxendo  çernendo  partindo 
Partiçipio passou
introu  taxuo  çernuo  partio 
intrâ  taxua  çernua  partia 
intræ  taxui  çernui  partii 
intræ  taxue  çernue  partie 
Longhixe de vocale de l’indicativo futuo

Pe-e forme de l’indicativo futuo de primma e tersa persoña scingolare, a terminaçion a l’é scrita pe convençion -iò e -ià. In realitæ, s’attreuva de fòrte oscillaçioin inta prononçia de vocale finale, mascime pe-a primma persoña, donde a vocale a tende à ëse longa à Zena [maŋˈdʒjɔː] e curta inta ciù parte de atre zöne [maŋˈdʒjɔ].

A convençion de marcâ l’açento grave in sce ste doe forme a l’à l’avvantaggio de permette de distingue a forma de l’infinio (mangiâ ) da quella do futuo (mangià).

O mòddo imperativo
  • Feua de forme da segonda persoña, mostræ inta töa, e voxe de l’imperativo se forman comme quelle do conzontivo presente: sciù, intremmo!
  • Pe-o negativo s’addeuvia a forma no stâ à + infinio: no stæ à vegnî, no stâ à parlâghe.
  • Quande a segonda persoña scingolare de l’imperativo de un verbo da primma coniugaçion a l’à un pronomme enclitico, a cangia a terminaçion in -i: parla! → parlighe!
O passou remöto

O passou remöto o no l’é ciù in deuvia da-a meitæ de l’Euttoçento. E seu forme en:

1ª
intrâ		2ª
taxei		3ª
çerne		4ª
partî
Indicativo pass. rem.
mi intrei taxei çernei partî
ti t’intresci ti taxesci ti çernesci ti partisci
lê o/a l’intrò o/a taxé o/a çerné o/a partì
niatri intrascimo taxescimo çernescimo partiscimo
viatri intrasci taxesci çernesci partisci
lô intròn taxen çernen partin

Pronommi clitichi soggetto

Unna particolaritæ do zeneise o l’é l’òbrigo de deuviâ i pronommi clitichi (ò «atoni») soggettp primma de çerte forme verbale.

Davanti a-e forme verbale da segonda persoña scingolare s’addeuvia delongo o pronomme ti. Quande o verbo o comensa pe vocale, s’addeuvia a forma t’, pe elixon.

ExempioErrô
quande t’arrivi, ciammime  quande arrivi, ciammime
ti canti pròpio ben, ti!  canti pròpio ben, ti!
ti ô veddi ti ascì?  ô veddi ti ascì?

Davanti a-e forme verbale da tersa persoña scingolare, s’addeuvia o pronomme a pe-o feminin e o pe-o mascolin (st’urtimo ascì quande o genere grammaticale o no l’é ciæo ò relevante). Quande o verbo o comensa pe vocale, tra o pronomme e o verbo s’azzonze ascì a particola eufònica l’.

ExempioErrô
a professoa a ven doman  a professoa vëgne doman
mæ barba o l’é anæto in Fransa  mæ barba é anæto in Fransa
e teu seu cös’a ne pensa?  e teu seu cöse ne pensa?
O pronomme i

Inte çerti parlæ da rivea e de l'entrotæra, o pronomme clitico soggettivo i o l’é deuviou davanti a-e forme verbale da tersa persoña plurale: i mæ amixi i l’en za anæti .

Verbi auxiliäi

I verbi auxiliäi zeneixi en ëse  e avei .

ëseavei
Indicativo presente
mi son  ò 
ti t’ê  t’æ 
lê o/a l’é  o/a l’à 
niatri semmo  emmo 
viatri sei  ei 
lô son ,
en  		an 
Indicativo imperfetto
mi ea  aveiva ,
aiva 
ti t’ëi  t’aveivi ,
t’aivi 
lê o/a l’ea , o/a l’aveiva ,
o/a l’aiva ,
niatri eivimo ,
eimo  		aveivimo ,
aivimo 
viatri ëi  aveivi ,
aivi 
lô ean  aveivan ,
aivan 
Indicativo futuo
mi saiò  aviò 
ti ti saiæ  t’aviæ 
lê o/a saià  o/a l’avià 
niatri saiemo  aviemo 
viatri saiei  aviei 
lô saian  avian 
Conzontivo presente
che mi segge  agge 
che ti ti seggi  t’aggi 
che lê o/a segge  o/a l’agge 
che niatri seggimo  aggimo 
che viatri seggei ,
seggiæ  		aggei ,
aggiæ 
che lô seggian  aggian 
Conzontivo imperfetto
che mi foïse ,
fïse  		avesse ,
aise 
che ti ti foïsci ,
ti fïsci  		t’avesci ,
t’aisci 
che lê o/a foïse ,
o/a fïse  		o/a l’avesse ,
o/a l’aise 
che niatri foïscimo ,
fïscimo  		avescimo ,
aiscimo 
che viatri foïsci ,
fïsci  		avesci ,
aisci 
che lô foïsan ,
fïsan  		avessan ,
aisan 
Condiçionale
mi saieiva ,
saiæ  		avieiva ,
aviæ 
ti ti saiësci  t’aviësci 
lê o/a saieiva ,
o/a saiæ  		o/a l’avieiva ,
o/a l’aviæ 
niatri saiëscimo  aviëscimo 
viatri saiësci  aviësci 
lô saieivan ,
saiæn  		avieivan ,
aviæn 
Imperativo
(ti) seggi  aggi 
(viatri) seggei ,
seggiæ  		aggei ,
aggiæ 
Partiçipio presente
ësendo  avendo 
Partiçipio passou
stæto  avuo 
stæta  avua 
stæti  avui 
stæte  avue 

Tempi compòsti

Comme inte atre lengue romanse, o zeneise o l’à de forme verbale compòste, formæ da-a combinaçion di auxiliäi co-o partiçipio passou do verbo mæximo. Mostremmo chì un exempio pe-o verbo ammiâ.

ammiâ
Ind. passou pròscimo
mi ò ammiou
ti t’æ ammiou
lê o/a l’à ammiou
niatri emmo ammiou
viatri ei ammiou
lô an ammiou
Ind. trapassou pròscimo
mi aveiva ammiou
ti t’aveivi ammiou
lê o/a l’aveiva ammiou
niatri aveivimo ammiou
viatri aveivi ammiou
lô aveivan ammiou
Ind. futuo anteiô
mi aviò ammiou
ti t’aviæ ammiou
lê o/a l’avià ammiou
niatri aviemo ammiou
viatri aviei ammiou
lô avian ammiou
Conz. passou
che mi agge ammiou
che ti t’aggi ammiou
che lê o/a l’agge ammiou
che niatri aggimo ammiou
che viatri aggiæ ammiou
che lô aggian ammiou
Conz. trapassou
che mi avesse ammiou
che ti t’avesci ammiou
che lê o/a l’avesse ammiou
che niatri avescimo ammiou
che viatri avesci ammiou
che lô avessan ammiou
Cond. passou
mi avieiva ammiou
ti t’aviësci ammiou
lê o/a l’avieiva ammiou
niatri aviëscimo ammiou
viatri aviësci ammiou
lô avieivan ammiou

Apofonia

Inti verbi, l’apofonia o l’é o fenòmeno pe-o quæ a raixe de forme verbale a cangia à segonda do tempo, do mòddo, da persoña ò do numeo grammaticale. In zeneise, l’apofonia a se presenta pe çerti verbi che mostran l’alternansa tra doe raixe:

  • unna raixe atona, addeuviâ quande l’açento o cazze in sciâ desinensa do verbo;
  • e unna raixe tònica, addeuviâ quande l’açento o cazze in sciâ raixe.

Mostremmo chì l’exempio do verbo serrâ, ch’o l’à a raixe atona serr- e a raixe tònica sær- (sottoliniâ inta töa).

serrâ
Indicativo presente
mi særo
ti ti særi
lê o/a særa
niatri serremmo
viatri serræ
lô særan
Indicativo imperfetto
mi serrava
ti ti serravi
lê o/a serrava,
niatri serravimo
viatri serravi
lô serravan
Indicativo futuo
mi serriò
ti ti serriæ
lê o/a serrià
niatri serriemo
viatri serriei
lô serrian
Conzontivo presente
che mi sære
che ti ti særi
che lê o sære
che niatri serremmo
che viatri serræ,
che lô særan
Conzontivo imperfetto
che mi serresse
che ti serresci
che lê o/a serresse
che niatri serrescimo
che viatri serresci
che lô serressan
Condiçionale
mi serrieiva,
serriæ
ti ti serriësci
lê o/a serrieiva,
o/a serriæ
niatri serriëscimo
viatri serriësci
lô serrieivan,
serriæn
Imperativo
(ti) særa
(viatri) serræ,
Partiçipio presente
serrando
Partiçipio passou
serrou
serrâ
serræ
serræ

Verbi servili

I verbi servili dovei , poei  e voei  en addeuviæ, insemme a-i atri verbi, pe definî a modalitæ de l’açion.

doveipoeivoei
Indicativo presente
mi devo pòsso veuggio
ti ti devi ti peu ti veu
lê o/a deve o/a peu o/a veu
niatri dovemmo poemmo,
poemo 		voemmo,
voemo
viatri dovei  poei  voei 
lô devan peuan veuggian,
veuan
Indicativo imperfetto
mi doveiva poeiva voeiva
ti ti doveivi ti poeivi ti voeivi
lê o/a doveiva o/a poeiva o/a voeiva
niatri doveivimo poeivimo voeivimo
viatri doveivi poeivi voeivi
lô doveivan poeivan voeivan
Indicativo futuo
mi doviò porriò vorriò
ti ti doviæ ti porriæ ti vorriæ
lê o/a dovià o/a porrià o/a vorrià
niatri doviemo porriemo vorriemo
viatri doviæ porriæ vorriæ
lô dovian porrian vorrian
Conzontivo presente
che mi deve pòsse veugge
che ti ti devi ti pòsci ti veuggi
che lê o/a deve o/a pòsse o/a veugge
che niatri dovemmo poemmo,
poemo,
pòscimo 		voemmo,
voemo
che viatri dovei  poei ,
pòsci 		voei 
che lô devan pòssan veuan
Conzontivo imperfetto
che mi dovesse poesse,
poëse 		voesse,
voëse
che ti ti dovesci ti poesci,
ti poësci 		ti voesci,
ti voësci
che lê o/a dovesse o/a poesse,
o/a poëse 		o/a voesse,
o/a voëse
che niatri dovescimo poescimo,
poëscimo 		voescimo,
voëscimo
che viatri dovesci poesci,
poësci 		voesci,
voësci
che lô dovessan poessan,
poësan 		voessan,
voësan
Condiçionale
mi dovieiva,
doviæ 		porrieiva,
porriæ 		vorrieiva,
vorriæ
ti ti doviësci ti porriësci ti vorriësci
lê o/a dovieiva,
o/a doviæ 		o/a porrieiva,
o/a porriæ 		o/a vorrieiva,
o/a vorriæ
niatri doviëscimo porriëscimo vorriëscimo
viatri doviësci porriësci vorriësci
lô dovieivan,
doviæn 		porrieivan,
porriæn 		vorrieivan,
vorriæn
Imperativo
(ti) devi pòsci veuggi
(viatri) dovei  poei ,
pòsci 		voei 
Partiçipio presente
dovendo poendo voendo
Partiçipio passou
dovuo posciuo vosciuo
dovua posciua vosciua
dovue posciue vosciue
dovui posciui vosciui

Fâ e dâ

I verbi fâ e dâ en irregolari:

fâdâ
Indicativo presente
mi fasso daggo
ti ti fæ ti dæ
lê o/a fa o/a dà
niatri femmo demmo
viatri fæ dæ
lô fan dan
Indicativo imperfetto
mi faxeiva,
fava 		dava
ti ti faxeivi,
ti favi 		ti davi
lê o/a faxeiva,
o/a fava 		o/a dava
niatri faxeivimo,
favimo 		davimo
viatri faxeivi,
favi 		davi
lô faxeivan,
favan 		davan
Indicativo futuo
mi faiò daiò
ti ti faiæ ti daiæ
lê o/a faià o/a daià
niatri faiemo daiemo
viatri faiei daiei
lô faian daian
Conzontivo presente
che mi fasse dagghe
che ti ti fasci ti dagghi
che lê o/a fasse o/a dagghe
che niatri femmo demmo
che viatri fæ dæ
che lô fassan daggan
Conzontivo imperfetto
che mi fesse desse
che ti ti fesci ti desci
che lê o fesse o desse
che niatri fescimo descimo
che viatri fesci desci
che lô fessan dessan
Condiçionale
mi faieiva,
faiæ 		daieiva,
daiæ
ti ti faiësci ti daiësci
lê o/a faieiva,
o/a faiæ 		o/a daieiva,
o/a daiæ
niatri faiëscimo daiëscimo
viatri faiësci daiësci
lô faieivan,
faiæn 		daieivan,
daiæn
Imperativo
(ti) fanni danni
(viatri) fæ dæ
Partiçipio presente
fando dando
Partiçipio passou
fæto dæto
fæta dæta
fæti dæti
fæte dæte

Bibliografia

F. Toso, Grammatica del genovese: varietà urbana e di koinè, Le Mani, 1997.

A. Guasoni, F. Toso, Il Genovese in tasca. Guida di conversazione, Assimil, 2010.

A. Acquarone, Parlo Ciæo. La lingua della Liguria. Grammatica, letteratura, storia, tradizioni, De Ferrari, 2015.